— Nu te mişca. Acum, tu, Wrotham, lasă arma pe birou.
Marcus lăsă să-i scape o înjurătură zdravănă, dar nu avu ce face şi se conformă. El Grande păşi spre el, gata să tragă.
Catherine făcu un pas înapoi incapabilă să mai scoată o vorbă.
236
— Deci, sunteţi complici, zise Marcus cu amărăciune în glas. Aşa am gândit de la început.
El Grande îi vorbi cu blândeţe:
— Nu, Wrotham, te înşeli, eu şi Catherine nu-ţi suntem duşmani. Îmi pare rău că am ales această cale pentru a-ţi dovedi nevinovăţia mea. Sper că de acum înainte să nu te mai îndoieşti.
El Grande îi întinse arma lui Marcus:
— Ia-l, zise el. Ia-l şi pe cel de pe birou.
Marcu luă cele două pistoale. El Grande se retrase, ţinând mâinile sus.
— Dacă crezi că sunt vinovat, trage, nu şovăi.
Marcus puse ambele pistoale pe birou şi îi aruncă lui Catherine o privire care o îngrozi.
— Foarte bine gândit. Şi cât curaj. Dar dacă te-ai înşelat?
Deşi nu veniseră în acelaşi timp şi urmaseră drumuri diferite, atât Catherine, cât şi El Grande îşi lăsaseră caii la grajdurile din Hampstead. Acum, când zorile se iviseră, puteau traversa fără probleme pajiştea care îi despărţea de Hampstead.
Când Catherine văzu calul cu care venise El Grande, dădu din cap dezamăgită.
— De unde ai luat mârţoaga asta?
El îi zâmbi.
— Cei de la mănăstire nu-şi pot permite rase pursânge, dar Excalibar nu este o mârţoagă. Ţi se pare. De altfel, eu mă
împac foarte bine cu el. Îşi aranjă şaua şi apoi o întrebă: Nu vii cu mine?
— Nu.
— Cred că ar trebui să-l laşi pe Wrotham să se calmeze singur. Dacă te duci acum la el, o să-i spui lucruri pe care o să le regreţi.
— Nu pot să-l las aşa, Robert. Trebuie să-l fac să înţeleagă.
Vreau să te rog ceva. Du-te la Woodside House în Chelsea, şi spune-i lui Amy că aici totul este în ordine. O să găseşti uşor casa. Se află la capătul drumului spre biserica parohiala. Fii prudent, paznicii sunt înarmaţi.
237
— De ce sunt înarmaţi paznicii şi de ce se află Amy acolo?
Catherine îi povesti despre atacul asupra lui Amy şi Marcus. El Grande nu făcu niciun comentariu, dar păr îngrijorat.
— Te aştept aici, spuse el, poate mai ai nevoie de mine.
Dacă nu vii în treizeci de minute, plec.
Lui Catherine îi trebuiră cinci minute ca să ajungă înapoi în casă. Nu intră imediat, ci rămase cu privirile aţintite asupra câmpului. Nu ultima remarcă a lui Marcus o afectase cel mai mult, „Dacă te-ai înşelat”, ci una făcută mai înainte:
„Deci, sunteţi amândoi implicaţi”.
Se părea că omul acesta nu va avea niciodată încredere în ea.
În cele din urmă se hotărî şi porni spre casă.
CAPITOLUL 29
Intră în casă, cu capul sus. Marcus stătea în faţa şemineului. Când o văzu, se albi la faţă.
— Eram convins că ai plecat cu El Grande, zise el. De ce naiba te-ai mai întors?
Fata făcu câţiva paşi în încăpere, apoi se opri deodată
sesizând privirea lui Marcus aţintită undeva în spatele ei.
Când o voce îi pronunţă numele o voce cunoscută – o trecu un fior rece.
— Mai bine ţi-aş spune Catalina, zise vocea din nou, iar ea se întoarse spre omul aflat în spatele ei.
David Lytton ţinea un pistol îndreptat spre ea şi altul spre Marcus.
