Faptele lui constituiseră motiv de mândrie pentru țăranii spanioli. Marcus considera că se cam exagerase, deoarece 4
fiecare povestitor mai adăuga câte ceva la povestea iniţială.
Niciun bărbat n-ar fi fost capabil de atâta cruzime. Un lucru însă era cert, acest El Grande luptase în războiul împotriva francezilor şi săvârșise fapte ieşite din comun. Unul dintre comandanţii francezi încercase să-l anihileze, ordonând uciderea prizonierilor spanioli ori de câte ori El Grande îi ataca soldaţii. El Grande răspunsese executând câte patru francezi pentru fiecare spaniol împuşcat. Până la urmă, comandantul francez fusese nevoit să renunţe.
Marcus se ridică uşor şi îi zâmbi cât putu de frumos, ceea ce nu păru s-o impresioneze pe fată.
— Ei, asta e. El Grande o să mă omoare şi gata.
Văzând că bărbatul nu-i lua ameninţările în serios, tânăra îşi ieşi din fire:
— Poate că o să-ţi facă altceva mai rău.
— O să mă tortureze? Nu cred. Ar fi o greşeală din partea lui.
Ea tăcu un moment, apoi îi spuse:
— Există ceva mai rău decât tortura
Bărbatul sesiză tonul ei batjocoritor şi se hotărî să muşte momeala.
— Ce poate fi mai rău decât tortura?
— Căsătoria, domnule. Asta nu te sperie?
— Va fi nevoie şi de un preot, señorita.
Ea zâmbi.
— Şi? Padre al nostru joacă chiar acum cărţi cu Juan. Vrei să-l chem?
Marcus nu mai zâmbi.
— Punct lovit, señorita.
Fata îl privi un moment, apoi începu să-şi strângă foile pe care scrisese.
— Nu, te rog, nu mă părăsi, o imploră Marcus. Por favor.
Mai stai cu mine. Vorbeşte-mi. Se chinuia să-şi amintească
cele câteva cuvinte în spaniolă pe care le ştia, dar majoritatea le învăţase de la prostituatele care însoţeau de obicei regimentele şi el nu le putea folosi în faţa acelei tinere. Cum se spune în spaniolă „a vorbi”? Parler, încercă el. Era un cuvânt franţuzesc, dar spera că va merge.
5
Fata ezită, apoi se aşeză lângă el.
— Despre ce ai vrea să vorbeşti?
— Hai să începem cu fratele tău, de exemplu.
— Şi?
— Aş vrea să-i mulţumesc că m-a salvat.
— El Grande nu este aici. El... cum spuneţi voi?... el face război cu duşmanii noştri.
— Când se întoarce?
— Curând, când se vor opri ploile. Râurile... ea ridică
neajutorată din umeri. Nu se mai pot trece.
— Cine comandă aici?
Ea se încruntă.
— Cine... ? Ce?
— Cine este conducătorul aici?
— A, Juan.
Marcus o privi surprins şi neîncrezător.
— Cine, Juan, cel care are grijă de mine? El este singurul bărbat de aici? Juan nu avea vârsta pe care o arăta.
Ea rămase cu ochii plecaţi. Marcus avu impresia că râde de el, dar când fata ridică din nou capul, ochii ei larg deschişi nu exprimau urmă de zâmbet.
