se comporte cât mai normal.
— Îţi accept scuzele, zise ea. Se înclină, schiţă un zâmbet şi dădu să plece. Nu apucă s-o facă, căci o mână puternică
de bărbat o apucă strâns, fără să ţină cont de ţipetele ei. Cu celălalt braţ bărbatul îi presă manşonul de corp, astfel încât nu mai putu să facă nicio mişcare şi nici să scoată pistolul.
Se zbătu, încercă să-l lovească pe agresor, dar fu luată pe sus şi dusă spre trăsura care se oprise.
— Soţia mea, le spuse Marcus celor prezenţi, vrea să fugă
cu lordul Berkeley. Eu aş lăsa-o, dar avem şase copii.
Catherine îl muşcă de mână şi, de durere, el îi eliberă
gura. Ea începu să ţipe
— Este o minciună! Nu-l cunosc pe acest om!
Oamenii reacţionară murmurând, dar Marcus li se adresă
celor din jur liniştindu-i:
— Căsătoria noastră a fost aranjată. M-a luat pentru averea şi titlul meu. A sosit vremea să regrete ceea ce a făcut.
Apoi i se adresă lui Catherine: Nu-i aşa, draga mea soţie?
Catherine era conştientă că pierdea simpatia celor din jur şi, disperată, li se adresă din nou:
— Vă rog, chemaţi gărzile şi o să vedem cine are dreptate.
Nu sunt soţia lui, credeţi-mă.
Cuvintele ei avură efectul scontat. Cineva spuse:
— Da, să chemăm garda. Dă-i drumul.
Marcus ignoră spusele celor din jur. El deschisese uşa trăsurii şi o împingea pe Catherine înăuntru. Oamenii reacţionară şi se repeziră spre ei încercând să-l imobilizeze pe 24
Marcus. Catherine profită de ocazie şi o luă la fugă.
Privi peste umăr, dar nu-l mai văzu pe Marcus şi asta o îngrijoră. Se îndreptă spre o tavernă, dădu să intre, dar se opri pe trepte, văzând un chelner în prag. Ocoli, căutând uşa din spate. Străzile care dădeau în Pall Mall erau cu totul altfel decât i se păruseră ei în timpul zilei. Luminile erau suficient de puternice pentru a lumina acele locuri întunecoase. Renunţă să intre şi o porni repede spre o arteră
principală mai luminată. Curând însă îşi dori să fi rămas în tavernă. Pereţii caselor ce mărgineau strada păreau să se apropie încercând s-o strivească. Se grăbi, dar fu cât pe ce să
cadă, căci alunecă pe resturile de bălegar care nu fuseseră
curăţate de pe trotuarele din faţa grajdurilor. Îşi duse batista la nas.
Când ajunse la intersecţia cu Charing Cross, se opri să-şi mai tragă sufletul. Bănuia că Marcus nu renunţase la urmărire. Era nebun şi reacţiona ca atare. Reuşise s-o sperie, ceea ce nu i se întâmpla prea des. Îi trecu prin minte că a greşit neaşteptând venirea gărzilor.
Se rezemă de peretele de cărămidă al unui grajd şi încercă
să-şi facă un plan. Dacă voia să se ducă la McNally, trebuia să traverseze strada. În cazul în care Marcus se mai afla pe Pall Mall, o va observa. Era riscant. Trebuia să se întoarcă.
Dacă o lua la dreapta şi înconjura Charing Cross, ieşea tocmai pe Strand. Acolo avea şansa să găsească o trăsură
care s-o ducă la Haymarket.
Mai exista o posibilitate. Poliţia Călare se afla la Whitehall, la o aruncătură de băţ de Charing Cross. Dacă putea să
ajungă la Whitehall, va apela la poliţişti. Aceştia urmau să-l aresteze pe Marcus Lytton, conte de Wrotham. Îi displăcu ideea. Îi vor pune tot felul de întrebări la care ea nu avea chef să răspundă.
Deci, trebuia să se întoarcă.
Îşi adună forţele pentru a părăsi locul în care se ascunsese. Se uită repede la stânga să se asigure că drumul e liber, apoi păşi hotărâtă şi o luă la dreapta. Mergea repede, privind drept înainte, ignorând privirile bărbaților care căutau companie de o noapte.
25
Ajunse la Whitehall şi când privi peste umăr îl văzu pe Marcus! Mergea în spatele ei, păşind repede, fără să fugă, dar distanţa dintre ei se micşora.
Renunţă la ideea de a se duce la Charing Cross, la Strand, îşi ridică puţin fustele şi se năpusti spre Whitehall. Fugi gâfâind câteva sute de metri şi ajunse în faţa Poliţiei Călare.
Văzu câţiva soldaţi în uniforme albastre care erau de serviciu. Unul dintre ei îi ieşi în întâmpinare.
— Vă rog să mă ajutaţi. Sunt urmărită de bărbatul acela, zise ea indicându-l cu degetul pe Marcus. Este un nebun.
Căpitanul Hailey o cântări din priviri şi ajunse la concluzia că este o doamnă respectabilă, care nu minte. Chemă doi soldaţi şi se îndreptă împreună cu ei spre Whitehall.
Catherine se retrase sub arcada care dădea spre terenul pentru paradă, de cealaltă parte a clădirii. Când apăru Marcus, inima începu să-i bată mai tare şi se retrase în umbra zidului.
