rivala ei nu arăta prea bine. De fapt asta voia Julia să fie –
rivala ei. Avea şi ea o casă închiriată în strada Charles şi loja ei la operă, dar nu ajunsese la renumele de care se bucura Amy, deşi la petrecerile ei veneau destui bărbaţi cu bani. Ca şi Amy, ea înţelesese necesitatea de a fi originală şi de a se lăsa curtată şi dorită.
După ce domnişoara Collyer ieşi să aducă ceaiul şi biscuiţii, cele două femei începură să discute despre cunoştinţele comune. Amy îşi spuse că Julia nu venise doar să stea la taclale. Tânăra femeie era supărată. După ce-şi băură ceaiul şi rămaseră singure, Julia abordă problema care o adusese.
— Wrotham m-a părăsit, zise ea încercând să surâdă. De fapt, m-a înlocuit cu alta.
Surâsul acela forţat o enervă pe Amy. Îşi aminti că lordul Melbourne o complimentase cândva pe Julia, spunându-i că
are cel mai frumos râs din lume şi ea nu uitase acest lucru.
— Bărbaţii sunt nestatornici, constată Amy.
— A, deci ştii ceva despre toate astea, zise Julia însufleţindu-se subit. Îşi lăsă capul pe spate şi-şi aranjă
buclele negre. Lumea spune că a întâlnit-o pe femeia asta pe treptele casei tale. Cine este, Amy? Cum o cheamă pe rivala mea?
— Nu ştiu nimic despre existenţa vreunei rivale... doar dacă... de fapt, am auzit că doamna Wrotham a sosit de curând din Spania.
— Nu despre ea este vorba. Se zvoneşte că are o amantă
nouă căreia i-a cumpărat o casă în Hampstead. Nu iese nicăieri cu ea. Nici el nu mai merge nicăieri. I-am trimis mai multe mesaje la adresa din Cavendish Square. Nu mi-a răspuns. Este absolut incorect felul în care procedează. Eu l-am părăsit pe Leinster pentru el. Acum, toată lumea se amuză pe seama mea.
Amy simţi un gol în stomac:
— Hampstead? zise ea. Şi spui că s-au cunoscut pe 74
treptele casei mele?
— N-ai ştiut?
Amy nu mai recepţionă. Îşi aminti felul în care o descrisese Marcus pe Catherine, dornic să afle cine era fata şi ce căutase în casa ei. Nu comentase răspunsurile ei şi o lăsase să creadă că fata nu-l mai interesează. Isteţ bărbat, Marcus.
Fără a mai ţine seama de regulile de politeţe, ea o întrerupse pe Julia:
— Cine ţi-a spus despre casa din Hampstead?
— Bertie Lamb, aseară, la teatru. A zis că ştie de la birjarul lui, care a aflat de la birjarul lui Wrotham.
Amy se hotărî să pună capăt acestor zvonuri, înainte de a scăpa de sub control, deoarece o cunoştea prea bine pe Julia Bryce.
— Bertie Lamb este ca o muiere clevetitoare. Caută
necazurile cu lumânarea. Am observat cum te priveşte. Nu înţelegi că i-ar conveni să nu mai fii cu Wrotham?
Julia se însufleţi subit şi în frumoşii ei ochi verzi apăru o lumină ciudată.
— Bertie? Crezi că mă place?
— Sigur că da. Cine nu te place pe tine?
Julia izbucni în râs.
— Dar Bertie n-are niciun ban pe numele lui.
— Nu are nici maniere, nici scrupule. În orice caz, e de preferat Wrotham.
— Dar de ce nu mi-a răspuns la mesaje?
— Pot fi multe motive şi numai el e în măsură să ţi le spună.
Julia îşi coborî privirile spre ceaşca din faţa ei. Când ridică
din nou capul, în privire i se citea suspiciunea.
— Tu şi Wrotham aţi fost amanţi cândva, nu-i aşa?
Era un lucru ştiut de prea multă lume, pentru ca Amy, să-l nege.
— Am fost amanta lui cândva, acum zece ani. Ne-am despărţit amici şi am păstrat relaţii foarte bune.
— Ştii ce admir eu la tine, Amy? Nu eşti deloc geloasă. În locul tău, aş fi scos ochii oricărei femei la care se uita Wrotham. Julia începu să râdă amar. De fapt, femeile nu-şi 75
pot lua ochii de la el.
— Gelozia, spuse Amy cu răceala, este un sentiment pe care femeile în situaţia noastră nu şi-l pot permite. Numai nevestele pot fi geloase. Ţine minte ce-ţi spun, înainte de a începe să-l toci pe Wrotham. Cred că nu vrei să ţi-l faci duşman.
— Nu, sigur că nu, zise Julia.
