— Dacă nu i-ar fi păsat de tovarăşii lui, n-ar fi reacţionat aşa cum a făcut-o.
Ea dădu din cap.
— El crede că ai vorbit serios atunci, iar acum acţionezi ca atare.
— Dios! (Dumnezeule!) Dar de ce aş face-o?
— Asta doreşte să afle şi el.
Începură să râdă amândoi.
— Aş vrea, zise Catherine, să putem lucra împreună, ca 80
altădată.
— Carruthers nu-mi permite s-o fac. Zice că activitatea mea de agent s-a încheiat.
Când ea încercă să protesteze, el continuă:
— Ştii şi tu că nu voi face asta din tot sufletul, ca altădată.
Nu mai sunt cel care am fost. Nu mai sunt El Grande. Sunt un bărbat care nu se mai poate bucura de nimic. Nu ţi-aş fi de niciun ajutor. Aş greşi şi ţi-aş face rău. Maiorul Carruthers ştie asta şi din acest motiv nu-mi permite să iau parte la acţiune.
Înainte ca ea să-i poată răspunde, se auzi o bătaie în uşa din faţă. Lui Catherine îi trebui un minut pentru a-şi reaminti că nu mai era niciun servitor în casă care să
răspundă.
Când se ridică, El Grande i se adresă din nou:
— Ne-am spus tot ce era de spus, nu-i aşa?
— Nu, te rog să nu pleci. Nu ne-am văzut de atâta vreme.
O să scap cât se poate de repede de persoana care a venit, apoi o să mai discutăm, da?
— Voi face o scurtă plimbare prin grădină, zise el.
CAPITOLUL 9
Catherine îl urmări cu privirea pe El Grande, apoi se grăbi să deschidă uşa de la intrare. În primul moment n-o recunoscu pe doamna care se afla pe treptele casei, îmbrăcată în negru şi cu un voal pe faţă. Când aceasta o împinse şi intră, o recunoscu.
— Amy!
Catherine nu ştia la ce să se aştepte, dar atitudinea dură a surorii ei îi spulberă toate speranţele. Cu o voce joasă, Amy îi spuse:
— Vreau să stăm de vorbă, Cat.
Amy îşi roti privirile prin încăpere, de parcă ar fi vrut să se asigure că nu se mai află nimeni acolo şi, înainte ca sora ei s-o poată opri, o porni spre birou.
Nu fuseseră aprinse lumânările, dar flăcările din şemineu 81
luminau încăperea creând o atmosferă intimă. Amy făcu câţiva paşi prin încăpere, îşi ridică voalul de pe faţă şi o abordă direct.
— Nu am venit în vizită. Din acest motiv nu trebuie să mă
primeşti în salon. Ceea ce am să-ţi spun se potriveşte cu intimitatea biroului tău. Vreau să discutam despre Wrotham.
Catherine rămase surprinsă.
— Ce este cu Wrotham? întrebă ea.
Amy era agitată.
— Eu nu m-am născut ieri, Cat. Ştiu când unui bărbat îi place o fată, iar Wrotham te place. Cât de departe aţi ajuns?
Asta vreau să ştiu.
Catherine îngheţă. Se întreba dacă nu cumva Amy ştia că
ea era căsătorită cu Marcus.
Tăcerea lui Catherine stârni un torent de vorbe din partea lui Amy.
— Eşti o proastă! N-ai înţeles că te joci cu focul? N-o să te ia de nevastă. O să se însoare cu o femeie din propria-i clasă
socială. Aşa se obişnuieşte.
— Despre ce vorbeşti? întrebă Catherine, care nu mai înţelegea nimic. Nici prin gând nu-mi trece să mă mărit cu Marcus.
