spui.
— Dar ce s-a întâmplat?
— Ai fost a mea, zise el. În sfârşit, ai fost a mea.
Dumnezeule, câte probleme mi-am făcut. Am crezut, am sperat că eşti o fire pasională, dar un bărbat nu poate şti asta decât în clipa în care ajunge cu femeia în pat. În orice caz, a meritat să te aştept.
Marcus nu sesiză efectul vorbelor lui asupra ei, căci se ridicase din pat şi punea cărbuni pe foc. Era atât de bine dispus încât începu să fredoneze un cântec pe care-l învăţase în Franţa. O femeie asemeni lui Cat nu se oferea unui bărbat, dacă nu ţinea la el.
Şi pentru a se asigura că fata înţelesese perfect ce voise el de la ea în acel pat, se gândi să repete acţiunea până când amintirea acelei nopţi se va întipări pe vecie în memoria ei.
Trebuia să fie o noapte lungă. Trebuia s-o iubească până se iveau zorii. Zâmbi acestui gând.
Catherine încercă să nu fie prea insistentă:
— Bănuiesc că ai spus asta tuturor femeilor pe care le-ai avut.
— Ce?
— Că a meritat aşteptarea.
Marcus veni spre ea şi-o îmbrăţişă.
— Greşeşti, dragostea mea. Până acum nicio femeie nu m-a făcut să aştept.
— Ce consolare! Ar trebui să încerci să fii mai modest, Marcus.
El ridică capul privind-o, apoi îi spuse foarte serios: 169
— N-am de gând să-mi justific trecutul faţă de tine sau de altcineva. Aşa că, nu-mi mai pune întrebări.
Catherine îl provocă:
— Sunt sigură că ai un trecut fascinant, Marcus, dar crede-mă că nu mă interesează. Mă preocupă viitorul. Acum, că ai aflat totul despre mine şi El Grande, avem alte lucruri de discutat. Aş vrea să te îmbraci şi să mă laşi să-mi pun ordine în gânduri.
Marcus o trase spre el; ea încercă să se elibereze. Marcus o privi atent, observându-i obrajii îmbujoraţi, strălucirea din ochi, felul provocator în care-şi ridicase bărbia.
— Nu mai punem ordine în nimic acum, zise el. Ţi-a scăpat totul de sub control. De acum înainte eu hotărăsc. Nici tu, nici El Grande. Ai înţeles, Cat?
Catherine îi spuse printre dinţi:
— N-am de gând să continuu să joc rolul soţiei tale, mai ales după ceea ce s-a întâmplat în noaptea asta.
— Cat, eşti soţia mea şi nu te mai poţi eschiva.
— Şi tu crezi c-o să mă poţi avea oricând de acum înainte?
— Ce vezi rău în asta?
— Ar trebui să mă întrebi şi pe mine ce gândesc.
— Ce naiba se întâmplă cu tine? întrebă Marcus, observând lacrimile din ochii ei.
— O să-ţi spun ce se întâmplă. Te urăsc. Asta este.
Marcus o privi furios.
— Ai un mod ciudat de a arăta că mă urăşti.
— Ai obţinut ceea ce ai vrut. Acum, pleacă.
— Ai vrut-o şi tu.
— Probabil că-mi pierdusem minţile.
Uimit de schimbarea ei de atitudine, Marcus întinse mâna după haine. Se uită o clipă la ele, apoi le aruncă.
— Dacă ceea ce ai făcut tu a fost determinat de ură, te-aş
ruga să mă urăşti şi de acum înainte.
— Marcus, îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat în Spania.
Îmi pare foarte rău, însă tu ţi-ai făcut deja numărul. Ajunge.
— Deci asta este. Cat, răzbunarea a fost ultimul lucru la care m-am gândit când am făcut dragoste cu tine.
Catherine păru să-l creadă:
