stăpânească dorinţa de satisfacţie imediată, îşi strecură
mâna între coapsele ei. Catherine gemu şi se lipi de Marcus.
El o depărtă o clipă pentru a o privi. Ochii lui Catherine străluceau, respiraţia îi era rapidă, mâinile i se încleştaseră
pe umerii lui. Începu să râdă încet, mulţumit de reacţia fetei.
— Ai fost făcută pentru mine, zise el. Nu-ţi fie ruşine, priveşte-mă, Cat. Sunt doar un bărbat.
Catherine se ridică într-un cot şi-l privi. Îi admiră forţa şi bărbăţia.
— O, Marcus, şopti ea.
Marcus recepţionă dorinţa din glasul ei şi dădu frâu liber pasiunii.
— Stai aici, lângă mine. Începu s-o mângâie fără reţineri, folosindu-şi buzele şi limba pentru a o excita. Nu voia să-i lase timp de gândire. Nu voia ca ea să-şi schimbe hotărârea.
Când fata începu să tremure sub el, şi să-i şoptească
numele, se ridică deasupra ei, dar n-o pătrunse încă. Aşteptă
ca ea să deschidă ochii şi să-l privească. Dorea să fie conştientă de ceea ce va urma.
— Ah, Cat, zise el şi o sărută lacom.
Ea ţipă uşor, încercând să protesteze. Marcus îşi muşcă
buzele străduindu-se să se oprească, dar simţind că este pregătită, o pătrunse.
Ea gemu şi Marcus o sărută.
167
— Va fi bine, o linişti el, va fi bine.
Vorbele lui o liniştiră. Marcus observă strălucirea ochilor ei, dar n-o lăsă să vorbească. Începu să se mişte, mai încet la început, apoi cu mai multă vigoare când o simţi răspunzându-i. Îşi propusese s-o abordeze încet, să-i ofere senzaţii puternice de plăcere, pentru ca ea să tânjească după
dragostea lui, dar trupul lui căruia i se refuzase prea mult timp dragostea nu-l mai ascultă. Începu să-şi intensifice mişcările.
Se retrase, apoi o pătrunse din nou, provocându-i valuri de plăcere. Pielea fetei ardea: îl dorea cu ardoare. I se păru că se află pe creasta unui val, tânjind după ceva ce nu îi stătea în putere.
Marcus nu se mai putea abţine, şi o pătrundea tot mai adânc. Apoi se îngropă, cutremurat de plăcere, în trupul ei.
Cat zăcea sub el, căci nu avea forţa necesară pentru a se elibera. Era şocată şi rănită. Se simţea înşelată de o promisiune care nu se materializase. Renunţase la ceea ce-şi refuzase o viaţă întreagă, pentru a ajunge la ceva ce nu exista... Acum, când îşi redobândise conştiinţa, se simţea ruşinată şi încurcată. Cum de ajunsese la această situaţie?
Ce-i mai putea spune? Era întinsă pe pat cu picioarele desfăcute, cu Marcus deasupra ei, îngropat în ea. Nu reuşea să înţeleagă. Seducţia nu mai venise din afară, ci din interiorul ei.
Marcus se ridică pentru a-i permite să respire şi o acoperi cu sărutări.
— Va fi mai bine data viitoare...
Drept răspuns primi o lovitură puternică în maxilar.
Gemând, el se ridică şi se aşeză lângă ea. Catherine coborî rapid din pat şi se îmbrăcă. Apoi, se întoarse spre el.
Marcus stătea sprijinit într-un cot, dar nu se acoperise.
Catherine întinse mâna după hainele lui aruncate la întâmplare şi-i dădu cămaşa.
— Nu ai pic de ruşine! şuieră ea.
— Faţă de tine? Nu. Chiar dacă nu crezi, va veni o zi în care nici tu nu te vei ruşina de mine.
Ea aşteptă până când Marcus îşi încheie cămaşa, apoi îi 168
spuse cu o voce joasă, încărcată pe pasiune:
— Ai idee ce s-a întâmplat acum?
Pe buzele lui Marcus apăru un zâmbet senzual.
— De ce nu-mi reaminteşti tu, Cat?
Nu putea răspunde la provocare, deoarece cu câteva minute înainte se aflase goală în braţele lui. Se mulţumi să-i spună pe un ton serios:
— Ceea ce am făcut noi, prin consumarea căsătoriei noastre, va complica şi mai mult lucrurile.
— Căsătoria noastră nu s-a consumat, dacă asta vrei să
