— Vrei să spui că te-ai hotărât așa, la repezeală, să pleci din casa ta și să traversezi jumătate de lume pe-o corabie?
— Nu, n-a fost chiar la repezeală. Știți, nu mai aveam din ce casă
să plec.
— Dar averea bunicului tău? Întotdeauna am crezut că era un om înstărit.
— Presupun c-a fost înstărit, cândva, da. Dar nu mai era de ceva vreme. Cred că de mult nu mai reușea să aibă grijă de treburile plantației, dar nimeni nu și-a dat seama. A cam lăsat lucrurile în seama vechilului, un bărbat pe nume Bryant. Iarna trecută, Bryant a vândut toată recolta și-apoi a dispărut. Probabil c-a plecat spre Anglia, pe corabia negustorilor. Bunicului nu i-a venit să creadă.
De-atunci, s-a simțit tot mai rău. Ceilalți proprietari de plantație erau prieteni cu el. Nimeni nu i-a cerut nimic, dar după ce-a murit, de peste tot mai aflam de câte o datorie de plătit.
— Și le-ai plătit?
— Da, până la ultimul bănuț. A trebuit să vând toate terenurile, casa, sclavii și toată mobila adusă din Anglia. N-a mai rămas nimic, nici măcar pentru călătoria încoace. Ca să-mi plătesc drumul, a trebuit să-mi vând negresa care mă slujea.
— Hm!
Cu o singură silabă, Matthew desființă tot sacrificiul făcut prin despărțirea – aproape la fel de dureroasă ca pierderea bunicului –
de micuța sclavă africană care-o urmase ca o umbră peste tot vreme de doisprezece ani. Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Kit întâlni privirea lui Mercy și compătimirea tăcută din ochii ei o ajută să-și mai vină
în fire. Apoi, mătușa sa veni și o luă pe după umeri.
39
- VRĂJITOAREA DE LA IAZUL MIERLEI -
— Biata Katherine! Trebuie să fi fost îngrozitor. Ai făcut foarte bine că ai venit la noi. Matthew, așa-i c-a avut dreptate?
— Da, încuviință cu asprime soțul său. Presupun c-a avut dreptate, din moment ce suntem singurele ei rude. Aduc bagajele înăuntru.
În pragul ușii, se întoarse din nou.
— Bunicul tău era un om al regelui, nu?
— Era regalist, domnule. Aici, în America, nu sunteți tot supușii regelui James?
Matthew Wood părăsi încăperea fără să răspundă. Se întoarse de șapte ori, aplecându-se, înalt cum era, să poată trece prin cadrul ușii, și lăsă jos pe rând cele șapte cufere mici; nu spunea nimic, dar se vedea că nu-i pica bine deloc situația. La sfârșit, o parte a încăperii se umpluse cu bagaje.
— Oare unde să le punem? întrebă cu glas tremurător mătușa.
— Le găsesc eu un loc în pod, spuse soțul ei. Șapte cuiere! Până
diseară, tot orașul numai despre asta o să vorbească!
40
- ELIZABETH GEORGE SPEARE -
Capitolul 4
După ce ușa grea se închise în urma lui, norii începură să se mai risipească din încăpere. Emoționată, Rachel se îndreptă spre masă și înveli ce mai rămăsese din turta de mălai într-un ștergar curat.
— Mai întâi trebuie să-i duc bucata asta doamnei Brown, văduva.
E încă prea slăbită să-și poarte singură de grijă. Iartă-mă că te las, Katherine, dar mă-ntorc repede.
— Repede, o îngână Judith cu amărăciune, în vreme ce mama sa se pierdea grăbită în ceața dimineții. Adică imediat ce-i face focul, îi fierbe terciul și-i primenește toată casa. Și-aici, acasă, o așteaptă o zi-ntreagă de muncă, dacă nu mai mult.
— Ei, Judith, o dojeni Mercy cu blândețe, păi, ce-ai vrea să facă?
Așa ne-nvață Scriptura, s-avem grijă de sărmani și de văduve, doar știi și tu.
— Nicio Scriptură nu zice că mama trebuie să aibă de grijă de toate, îi replică Judith. Se consumă pentru tot felul de oameni ca doamna Brown, dar acum, pe cinstitelea, Mercy, dacă ar fi mama bolnavă, câți dintre ei ar ridica un deget s-o ajute?
— Ba sunt sigură c-ar face-o, spuse imediat Mercy. În plus, nu despre asta-i vorba. Frumoasă impresie despre noi o să mai aibă Kit, Judith. Oricum, mai bine ne-am apuca de treabă.
Judith nu se clinti. Se uită din nou la cuierele înșirate pe jos.
— Vrei să spui că fiecare cufăr e plin cu rochii ca asta de pe tine?
— Păi, da, rochii, jupoane, papuci, din astea. Și voi aveți lucruri din astea, nu?
Râsul lui Mercy răsună ca un clinchet de argint.
— Cum s-avem așa ceva?! Nici nu putem să ne-nchipuim!
— Ba eu pot, spuse Judith. Le-am văzut pe doamnele din Hartford. Kit, când ai de gând să le deschizi?
