Catherine și oricare dintre fetele despre care am scris. Chiar m-am întrebat dacă nu cumva o parte din Kit Tyler, descoperită la douăzeci și ceva de ani, nu mi-a rămas cumva undeva în minte, ieșind la suprafață după treizeci de ani, când m-am apucat de scris.
Atât Elizabeth Speare, cât și eu am început să scriem din copilărie, dar, ocupate fiind apoi cu casa, copiii și serviciul, niciuna dintre noi nu s-a încumetat la un roman până pe la cincizeci de ani.
Primul meu roman a fost Catherine, Called Birdy, iar al lui Elizabeth Speare, Calico Captive, bazat pe un jurnal intim din 1807 care relata cei patru ani petrecuți în captivitate la amerindieni de o fată pe nume Susanne Johnson și familia sa. Speare a declarat că și în a doua carte avea de gând să abordeze ceva similar, folosind de astă
dată ca fundal regiunea în care locuia în Connecticut, însă nu a găsit nicio sursă de inspirație până când și-a dat seama că undeva stăteau în așteptare niște oameni, dar nu în paginile unui jurnal, ci în mintea sa. În discursul ținut cu ocazia decernării Medaliei Newbery, Speare a povestit că era vorba despre „o fată singură și nesigură, o copilă care avea nevoie de prieteni, o bătrână înțeleaptă
și blândă și doi tineri, unul timid și șovăielnic, altul încrezător în sine și vesel.”
Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei a primit Medalia Newbery în 1959, singura dată când titlul câștigător a fost ales în mod unanim după
prima rundă de vot, conform editorului și criticului literar Anita Silvey. Este o minunăție de carte. Scriitura este limpede, atmosfera este vie și convingătoare, personajele sunt bine construite și pline de umanitate. Speare nu a scris decât patru romane pentru copii, pentru care i s-au decernat încă două Medalii Newbery și o Mențiune Newbery. Dacă ar fi fost jucător de baseball, ar fi avut de departe cel mai mare scor din istoria sportului.
Elizabeth Speare nu e lipsită de contradicții și de ambiguități care o fac însă să pară la fel de reală ca noi, ceilalți. Cu toate că a scris în America anilor ’50, într-o perioadă marcată de spiritul conservator 7
- VRĂJITOAREA DE LA IAZUL MIERLEI -
și conformist, ea a abordat subiecte precum bigotismul, bârfa, intoleranța și vina prin asociere. Deși le-a predat copiilor la școala de duminică de la biserică și a primit un premiu Newbery pentru o carte despre Iisus, ea a scris și despre dezavantajele credinței religioase. Deși scriitoarei îi plăcea să stea acasă și să se dedice familiei, acesta fiind principalul ei interes, Kit, personajul său, este o fată energică, hotărâtă și sinceră care-și urmează propria cale.
Elvis nu mai e printre noi, Papa s-a schimbat și el, iar războiul rece s-a încheiat de mult. Elizabeth George Speare a decedat în 1994, dar Kit Tyler nu va pieri atâta vreme cât fetele – cu firea lor obișnuită, curajoasă, plină de compasiune, sinceră și independentă
– vor dori să se regăsească într-o carte. Fie ca toate să-și găsească
locul, asemenea lui Kit Tyler.
KAREN CUSHMAN4
4 Scriitoare americană (n. 1941), autoare a unor romane pentru adolescenți premiate cu Mențiunea și Medalia Newbery (Catherine, Called Birdy, 1994; The Midwife's Apprentice, 1995 etc.).
8
- ELIZABETH GEORGE SPEARE -
Capitolul 1
Într-o dimineață de la jumătatea lui aprilie 1687, brigantina5
Delfinul părăsi largul mării și navigă iute prin estuar6, către gurile largi ale fluviului Connecticut, până în portul Saybrook. Kit Tyler se afla pe teugă7 încă de la răsăritul soarelui. Stând în picioare, aproape de parapet8, privea cu nesaț prima fâșie de uscat după cinci săptămâni de călătorie.
— Colonia Connecticut, se auzi o voce foarte aproape. Ați bătut drum lung până aici.
Privi în sus, uimită și măgulită. Deși petrecuseră multă vreme pe mare, fiul căpitanului abia dacă îi adresase zece cuvinte. Urmărise adesea silueta lui subțire și musculoasă, care se deplasa agil pe vergi și pe catarge punând o mână peste cealaltă, îl văzuse aplecat deasupra unui colac de parâme, cu părul lui nisipiu, decolorat de soare. Nathaniel Eaton, ofițer secund, dar căruia mama lui îi spunea Nat. Acum, văzându-l atât de aproape, constată cu surprindere că, deși nu i se păruse înalt, ea abia dacă-i ajungea la umăr.
— Cum vi se pare? o întrebă el.
Kit șovăi. Deși nu voia să recunoască, prima imagine a Americii era o mare dezamăgire. Între conturul mohorât al țărmului care înconjura portul cenușiu și amestecul sclipitor de verde și de alb care mărginea golful turcoaz din Barbados, de unde venea ea, era o diferență ca de la cer la pământ – ce mai, era de-a dreptul 5 Corabie cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge.
6 Este vorba despre estuarul Long Island, situat în nord-estul Statelor Unite ale Americii, între coasta statului Connecticut, la nord, și insula Long Island (aparținând statului New York), la sud, în care se varsă numeroase cursuri de apă
printre care și fluviul Connecticut.
7 Construcție amenajată deasupra punții unui vas, la prora, în care se află
magazii sau, uneori, locuințe ale echipajului.
8 Balustradă, apărătoare de la marginea punții unui vas.
9
- VRĂJITOAREA DE LA IAZUL MIERLEI -
deprimant. Zidul din lut al fortificației care dădea înspre fluviu era urât și lipsit de orice ornament, iar casele din spate nu erau altceva decât niște cutiuțe de lemn.
— Aici e Wethersfield? întrebă ea în loc de răspuns.
— A, nu, Wethersfield e ceva mai sus pe fluviu. Ăsta-i portul Saybrook. Aici locuim noi, familia Eaton. Ia uitați, atelierul naval al tatălui meu, chiar în spatele docului.
Nu deslușea decât un rând de case sărăcăcioase, oarecare, și o pată de culoare mai deschisă unde se afla cheresteaua proaspătă.
Zâmbea admirativ, dar numai dintr-un sentiment de ușurare. Locul acela întunecat nu era destinația ei, iar colonia din Wethersfield sigur avea să fie mai primitoare.
— Anul ăsta ne-am mișcat foarte bine și-am ajuns repede, continuă Nat. N-a fost prea rea călătoria, nu-i așa?
— O, nu, răspunse ea vioi. Totuși, mă bucur că s-a terminat.
— Mda, aprobă el. Nici eu nu știu ce-mi place mai mult, când ridicăm ancora sau când ne-ntoarcem în port. Ați mai fost pe vreo corabie până acum?
— Doar pe șalupele mici din insule. Numai cu ele am mers de când mă știu.
