El dădu din cap.
— Acolo ați învățat să vă țineți echilibrul așa.
Deci băgase de seamă! Spre mândria ei, se dovedise a fi un om al mării înnăscut. Cu siguranță, nu-și petrecuse călătoria gemând și vomitând ca o parte dintre pasageri.
— Oricum, de vânt și de sare nu vă e teamă. N-ați prea stat sub punte.
— Pe cât posibil nu, râse ea.
Cum își închipuia că ar fi stat cineva de bună voie în aerul ăla închis din cabină? Oare ar mai fi avut curajul să se îmbarce dacă ar 10
- ELIZABETH GEORGE SPEARE -
fi știut, înainte să-și rezerve locul, că zahărul și melasa9 din cală
fuseseră plătite cu o încărcătură de cai de Connecticut și că tot vântul din Oceanul Atlantic n-ar fi reușit să mai alunge de pe corabie duhoarea aceea infernală?
— Asta m-a supărat cel mai mult când a fost furtună, adăugă ea.
Am stat patru zile închisă acolo jos, cu hublourile acoperite.
— V-a fost frică?
— Rău de tot. Mai ales când corabia aproape s-a răsturnat și a intrat apă prin ușa cabinei. Dar acum cred că n-aș fi ratat așa ceva pentru nimic în lume. A fost cel mai palpitant lucru care mi s-a întâmplat vreodată.
Pe chipul lui se citea admirația, dar gândul îi era la corabie.
— Ehei, e zdravăn Delfinul nostru, spuse el. A trecut el prin altele încă și mai grele.
Îmbrățișă cu privirea contragabierul10.
— Ce se întâmplă? întrebă Kit, când văzu că echipajul începe să
forfotească.
Patru marinari vânjoși, îmbrăcați în jachete albastre și fulare în culori aprinse, se zoreau să învârtă barele cabestanului11. Căpitanul Eaton, îmbrăcat cu haina lui albastră de gală, le dădea ordine strigând de pe dunetă12.
— Ne oprim aici?
— Avem pasageri de dus la mal, îi explică Nat. Și ne trebuie hrană și apă pentru călătoria în sus pe fluviu. Dar am pierdut mareea și vântul bate prea tare dinspre apus, așa că nu putem s-9 Lichid siropos provenit în urma extragerii zahărului din trestia de zahăr sau din sfeclă.
10 A treia velă pătrată începând de jos, susținută de o verigă mobilă.
11 Mecanism folosit pentru ridicarea ancorei sau a greutăților la bordul unui vas.
12 Parte mai ridicată de la pupa unui vas, unde se află cabina căpitanului și cea a ofițerilor.
11
- VRĂJITOAREA DE LA IAZUL MIERLEI -
ajungem până la mal. Aruncăm ancora și luăm barca până acolo.
Asta-nseamnă c-ar fi bine să scot vâslele.
Se îndepărtă legănându-se, cu mișcări suple și sigure; pasul lui săltat se potrivea cu sclipirea veselă din ochi.
Kit se necăji când o văzu pe soția căpitanului printre pasagerii care se pregăteau să coboare de pe corabie. Venise deja vremea să-și ia adio de la doamna Eaton? Între ele se crease o anumită legătură, dat fiind că erau singurele femei de la bord, iar doamna se dovedise amabilă și bună. Surprinzând privirea lui Kit, aceasta străbătu grăbită puntea.
— Plecați, doamnă Eaton? o întrebă Kit cu tristețe.
— Da, nu ți-am spus că eu cobor la Saybrook? Nu fi tristă, copilă.
Wethersfield nu-i așa departe, ne mai întâlnim noi.
— Eu credeam că locuiți aici, pe Delfin!
— Numai iarna, când navigăm spre Indiile de Vest. Dar eu sunt din Saybrook și primăvara tânjesc după casa și după grădina mea.
În plus, deși nu i-aș spune asta niciodată soțului meu, verile sunt tare plicticoase, un du-te-vino în susul și-n josul fluviului și-atât. Eu stau acasă și-mi văd de legume și de roata de tors ca o gospodină
cumsecade. Apoi, în noiembrie, când pornește iar spre Barbados, sunt gata să plec cu el din nou. E frumoasă viața asta și tare-i bine când mă-ntorc acasă primăvara.
Kit mai aruncă o privire înspre țărmul lugubru. Nu distingea nimic care ar fi putut să stârnească vreo fărâmă de nerăbdare cuiva.
Să fi fost pe-acolo vreo frumusețe care de departe, din larg, rămânea ascunsă privirii? Se hotărî pe loc.
— Credeți că s-ar mai găsi un loc în barcă și pentru mine, să merg la țărm cu dumneavoastră? o imploră ea. Știu că-i o prostie, dar America e-atât de aproape, pentru prima oară în viața mea – și eu să nu pun piciorul acolo?!
