— Insula păgână din Indiile de Vest?
— Ce insulă păgână?! E la fel de civilizată ca Anglia, are un oraș
faimos, străzi frumoase și prăvălii. Bunicul meu se număra printre primii stăpâni de plantație, avea un domeniu primit de la rege.
— Așadar, nu sunteți puritană?
— Puritană? Adică un „cap rotund”? Unul dintre trădătorii ăia care l-au ucis pe regele Charles?
În ochii cenușiu-deschis ai tânărului se aprinse o scânteie de protest. Dădu să spună ceva, apoi se răzgândi și o întrebă cu blândețe:
— Veți rămâne aici, în Connecticut?
Văzându-i privirea serioasă, Kit se simți deodată stânjenită. Prea multe întrebări.
— Dar dumneavoastră locuiți tot în Wethersfield? îi întoarse ea vorba.
Tânărul făcu semn din cap că nu.
— Eu locuiesc în Saybrook, dar merg la Wethersfield să studiez cu pastorul Bulkeley. Într-un an sper să fiu pregătit să primesc și eu o biserică.
18
- ELIZABETH GEORGE SPEARE -
Un membru al clerului! Ar fi trebuit să-și dea seama. Până și zâmbetul lui avea ceva solemn. Chiar și așa, era surprinsă că buzele lui subțiri păreau să se amuze.
— Nu am nicio îndoială că veți fi o surpriză pentru oamenii de treabă din Wethersfield. Oare ce impresie își vor face despre dumneavoastră?
Kit tresări. Ghicise? N-ar fi avut cum să afle. Nu-și dezvăluise secretul nici măcar soției căpitanului. N-apucă să-i ceară vreo lămurire, însă, căci îl zări pe Nat Eaton venind înspre ei. Hainele subțiri se uscaseră pe el, dar în locul expresiei prietenoase de dimineață, afișa un zâmbet rece și batjocoritor care demonstra că nu uitase bălăceala de dinainte de prânz.
— M-a trimis tata să vă caut, domnișoară Tyler.
Din tonul lui, ai fi zis că era prima oară când i se adresa.
— Cum mama a coborât de pe corabie, tata crede de cuviință să
luați masa cu cumătra Cruff și cu ai ei.
Kit strâmbă din nas.
— Of! exclamă ea, fața aia acră parcă-mi sleiește mâncarea.
Nat râse scurt.
— Ea ar zice că mai degrabă dumneavoastră i-o sleiți, răspunse el. L-a tot bătut la cap pe tata că sunteți vrăjitoare. Zice că femeile respectabile nu plutesc așa pe apă.
— Cum își permite așa ceva?! spumegă Kit, indignată atât de tonul lui, cât și de cuvântul teribil pe care-l pronunțase fără să se sinchisească.
— Păi, n-ați auzit de proba apei?
Nat o privi ironic.
— E o încercare care nu dă greș. Am văzut cu ochii mei.
Vrăjitoarele adevărate plutesc întotdeauna. Femeile nevinovate se duc la fund ca bolovanii.
Era limpede că se răzbuna pentru umilința din dimineața aceea.
Dar fata constată cu surprindere că John Holbrook nu părea deloc 19
- VRĂJITOAREA DE LA IAZUL MIERLEI -
să se amuze. Chipul lui tânăr și solemn luase un aer încă și mai grav.
— Nu e nimic de râs aici, spuse el. Femeia vorbește serios, Nat?
Nat ridică din umeri.
— Era pornită rău, confirmă el. Dar a mai liniștit-o tata. El cunoaște insula Barbados și i-a explicat că acolo marea-i mereu caldă și chiar și persoanele cumsecade mai înoată uneori. Oricum, domnișoară Katherine, adăugă el cu o privire zeflemitoare, acum că
sunteți în Connecticut, vă sfătuiesc să uitați c-ați știut vreodată să
înotați.
— Nicio grijă, se cutremură Kit. Nu m-aș mai apropia de fluviul ăsta al vostru înghețat pentru nimic în lume.
Îi făcuse să râdă pe amândoi, dar în pofida aerului ei nonșalant, Kit se simțea tulburată. Cu toată zeflemeaua, era limpede că Nat o prevenise, și-și dădea seama că și John Holbrook avusese aceeași intenție. Era ceva ciudat cu țara asta, America, ceva împărtășit și înțeles de toți, în afară de ea. Se liniști un pic, dar nu de tot, când John spuse, într-unul dintre accesele lui surprinzătoare de umor blând:
