avea de îngrijit doi dintre pacienții doctorului Bulkeley în vreme ce acesta participa la întâlnire. Matthew stătea încruntat, iar ceilalți abia dacă îndrăzneau să scoată un sunet. Kit răsuflă ușurată când, împreună cu Judith, ajunse în sfârșit în refugiul înghețat din dormitorul de la etaj.
Dormeau de ceva vreme când, deodată, le trezi un tropăit de copite venit din josul străzii, apoi nechezatul unui cal tras brusc de hățuri. Cineva bătea cu o muschetă în ușa de la intrare.
Probabil că Matthew nu se culcase și aștepta, pentru că nici nu încetară bine bătăile în ușă, că-l și auziră cum trăgea zăvorul. Judith se dădu imediat jos din pat, iar Kit se repezi după ea. Traseră niște pelerine groase peste cămășile de noapte și dădură ușa camerei de perete. Rachel tocmai ieșea din încăperea de vizavi, îmbrăcată încă
în hainele de peste zi. Cele trei femei se îngrămădiră pe scările înguste. Spre mirarea lui Kit, bărbatul care-și făcu apariția în pragul ușii, în bătaia lumânării lui Matthew, era William.
— E-n siguranță, domnule! izbucni el, înainte să închidă ușa.
Carta e-n siguranță, n-o să pună mâna pe ea niciodată!
— Slavă Domnului! exclamă Matthew respectuos. Ai fost la întâlnire, William?
— Da, domnule. De la ora patru. Sir Edmond și-a luat porția de vorbe astăzi… Discursurile de bun-venit au durat aproape trei ceasuri, abia după aceea a putut și el să înceapă discuțiile.
144
- ELIZABETH GEORGE SPEARE -
— Și Carta?
— A stat acolo tot timpul, pe masă, în văzul tuturor. Sir Edmond a ținut un discurs lung despre cât de bine o să ne fie de-acum tuturor. S-a întunecat și până la urmă a cerut să se aducă luminile.
N-a durat mult și încăperea s-a-ncălzit și s-a umplut de fum, iar când a deschis cineva o fereastră, lumânările s-au stins de la curent.
A durat câteva minute bune să le aprindă pe toate la loc. Nu s-a clintit nimeni. Din ce-am văzut eu, toată lumea a stat la locul ei. Dar când au aprins lumânările, Carta dispăruse. Au cotrobăit peste tot după ea, dar nici gând s-o mai găsească.
— Și guvernatorul s-a înfuriat?
— V-ar fi plăcut de el, domnule. N-ați fi avut încotro. A stat acolo, rece ca un țurțure. Știa că hârtia oricum n-o să mai apară și nu voia să se coboare atât de jos să întrebe unde e. Își putea permite să n-o bage în seamă.
— Mda, spuse Matthew cu înverșunare. Avea puterea în mâini și fără ea.
— Da. Guvernatorul Treat a citit o declarație și au semnat-o cu toții. Colonia Connecticut este anexată acum la Massachusetts.
Guvernatorul Treat va fi numit colonel la rezerviști.
— Și Gershom Bulkeley?
— Umblă vorba că-l vor numi judecător de pace pentru loialitatea de care a dat dovadă.
— Hmm, pufni Matthew.
Stătu o vreme pe gânduri, cântărind veștile.
— Dar Carta, insistă el, nu știi ce s-a întâmplat cu ea?
William șovăi. Atunci abia sesiză, aruncând o privire stânjenită
în susul scărilor, că cele trei femei se aflau acolo.
— Nu, domnule, răspunse el. Era întuneric în încăpere.
— Atunci de unde știi că e-n siguranță?
— E-n siguranță, domnule, răspunse William sigur pe el.
145
- VRĂJITOAREA DE LA IAZUL MIERLEI -
— Atunci putem să ținem capul sus, zise Matthew trăgând adânc aer în piept. Îți mulțumesc c-ai venit, fiule.
După ce închise ușa în urma lui William, Matthew se întoarse către femeile aflate pe scări.
— Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru seara asta, rosti el.
Acum, mergeți la culcare, toate. Și nu uitați, dacă se vorbește despre asta, voi n-ați auzit nimic – absolut nimic, ne-am înțeles?
— Mai poți dormi acum, Matthew? îl întrebă îngrijorată soția sa.
— Da, răspunse Matthew. Pot să dorm. Vin vremuri grele pentru Connecticut. Dar într-o zi, când vor trece vremurile grele, așa cum trebuie, o să scoatem Carta din ascunzătoare și o s-o luăm de la capăt. O s-arătăm lumii ce-nseamnă să fim oameni liberi.
Cele două fete se strecurară înapoi în camera rece și se suiră
dârdâind în pat. În timp ce Kit stătea cu ochii deschiși în întuneric, niște strigăte îndepărtate și un cântec răgușit, din rărunchi, cum nu mai auzise vreodată în Wethersfield, îi amintiră de copilărie. Judith fu surprinsă să o audă chicotind.
— Știu unde a dispărut Carta, șopti ea. Au luat-o spiritele.
