— Domnișoară Tyler, ești acuzată de Adam Cruff de următoarele fapte. În primul rând, că ai fost prietenă bună și i-ai ținut tovărășie văduvei Hannah Tupper de la Iazul Mierlei, o persoană bănuită de vrăjitorie care a dispărut în cursul săptămânii în mod suspect.
Asemenea prietenie constituie în sine o probă legală a vinovăției tale, întrucât se știe foarte bine că vrăjitoria este o artă care se poate învăța și transmite de la o persoană la alta și s-a aflat că, adesea, înainte să moară, vrăjitoarele își lasă meșteșugul pe mâinile unui moștenitoare. În al doilea rând, că te faci vinovată de acțiuni și lucrări ce presupun întovărășirea cu Diavolul, care au pogorât molima și moartea asupra a numeroși copii nevinovați din acest oraș.
Funcționarul se așeză la locul lui. Căpitanul Talcott o cercetă pe fata de dinaintea sa. Era limpede că nu-i convenea deloc ce avea de făcut, dar asta nu schimba cu nimic înfățișarea lui severă, milităroasă.
186
- ELIZABETH GEORGE SPEARE -
— Domnișoară Tyler, spuse el, ai auzit plângerile formulate împotriva ta. Să începem cu prima acuzație. Este sau nu adevărat că
erai prietenă și-i țineai tovărășie văduvei Tupper?
Pentru o clipă, Kit se temu că-și pierduse vocea.
— Da, domnule, abia reuși ea să răspundă.
— Este adevărat că vara aceasta, în diverse ocazii, ai intrat în casa ei și ai vizitat-o?
— Da, domnule.
— Este adevărat că ai cunoscut și o anumită pisică pe care văduva o trata ca pe un spirit apropiat?
— Era… era doar o pisică obișnuită, domnule, ca toate pisicile.
— Răspunde cu da sau nu. Este adevărat că împreună cu văduva Tupper ai urzit farmece cu intenția de a le face rău anumitor oameni?
— O, nu, domnule! Nu știu ce înseamnă farmece.
— Tăgăduiești că într-o anumită zi din august, când ai trecut pe pășunea cumătrului Whittlesley, ai făcut o vrăjitorie și i-ai deocheat vitele, care au rămas țintuite în loc, n-au mai ascultat de el și n-au mai dat lapte în seara aceea?
— Eu… Nu înțeleg, domnule. Cum aș putea face așa ceva?
— Cumetre Whittlesley, repetă-ți plângerea în fața adunării, rogu-te.
Pe Kit o cuprinse amețeala; privi uluită cum bărbați și femei pe care abia dacă-i cunoștea se ridicau unii după alții înșirându-și plângerile. Probele împotriva ei loveau cu puterea unui talaz negru.
Un tată spunea că fiul lui plânsese toată noaptea din cauză că
simțea cum înfige cineva ace în el. O fetiță văzuse o creatură
întunecată, cu coarne, la picioarele patului său. O femeie care locuia pe drumul de la Miazăzi depuse mărturie că într-o dimineață Kit se oprise și vorbise cu copilul ei, iar la nici zece minute după aceea, acesta fusese cuprins de spasme și zăcuse la pat vreme de cinci zile.
Altă femeie povesti cum într-o după-amiază de septembrie, când 187
- VRĂJITOAREA DE LA IAZUL MIERLEI -
stătea la fereastră și-i cosea soțului său o haină, ridicase ochii și o văzuse pe Kit trecând pe lângă casă și aruncând o privire ciudată
spre geamul ei. Din clipa aceea, oricât s-ar fi străduit, nu mai reușise să potrivească mâneca la haină. Un bărbat se jură că într-o noapte cu lună le văzuse pe Kit și pe tușa Tupper cum dănțuiau în jurul focului, în Luncă, și că deodată apăruse, nu se știe de unde, un bărbat negru, înalt, mai înalt decât un amerindian, care se prinsese și el în horă.
Matthew Wood sări deodată în picioare.
— Protestez împotriva acestei batjocuri! tună el și toate șoaptele încetară. Niciuna din aiurelile astea nu poate fi dovedită într-un tribunal. Nici urmă de dovadă în fața legii, nimic! Te implor, Sam Talcott, pune capăt acestei farse!
— Să înțeleg că ești gata să te pui chezaș pentru caracterul nepoatei dumitale, Matthew Wood?
— Desigur. Mă pun chezaș pentru ea.
— Să înțelegem că aceste vizite la văduva Tupper au fost făcute cu îngăduința dumitale?
Luat prin surprindere, Matthew îi aruncă o privire aspră
magistratului.
— Nu, n-am știut nimic, recunoscu el.
— S-a întâmplat vreodată să-i spui nepoatei dumitale că nu trebuie să aibă de-a face cu această femeie?
— Da, i-am interzis să meargă la ea.
— Asta înseamnă că fata s-a dovedit a fi neascultătoare și mincinoasă.
Matthew își încleștă pumnii furios.
— Fata a fost uneori necugetată și îndărătnică. Dar asta i se trage din felul în care a fost crescută.
— Recunoști, așadar, că a primit o educație nepotrivită?
