simţi ceva cald pe braţe şi pe faţă, îşi ridică privirea şi miji ochii. Era soarele. Făcându-şi palma streaşină, se uită dintr-o parte în alta a orizontului. Cerul era mai mare decât visase vreodată. Şi se vedeau păsări care zburau ca nişte săgeţi negre, trecând încoace şi încolo, pe deasupra corturilor şi a oamenilor. Lilly îşi lăsă privirea să-i alunece de-a lungul şinelor de cale ferată. Trenul era aşa de lung, încât nu reuşea să-i vadă capătul. Părţile pe care le putea zări erau alcătuite din vagoane de marfă, vagoane-platformă şi vagoane de pasageri, cu ferestre. Din ele coborau bărbaţi şi femei care se îndreptau către un cort cu un steag portocaliu. Alături de el, o cisternă mare scotea aburi.
— După ce o speli şi o hrăneşti, zise Merrick din uşa vagonului de marfă, adu-o înapoi la tren, ca să i-o arătăm domnului Barlow.
Glory dădu din cap în semn de încuviinţare şi porni la drum. Lilly o urmă, îndepărtându-se de şinele de tren şi îndreptându-se către parcela de teren, uitându-se cu atenţie la colbul stârnit de picioarele femeii, la smocurile de iarbă, la păpădii şi la pietre. O albină ateriză
pe o floare uscată de trifoi şi un fluturaş alb zbură pe lângă nasul ei.
Fetiţa fu cât pe ce să se împiedice de trei ori, incapabilă să-şi ia ochii de la tot ce vedea. Când intrară în tabără, un bărbat trecu călare prin dreptul lor, iar pământul îi vibră sub picioare. Ţipetele şi loviturile asupra ţăruşilor deveniră mai puternice, dar Lilly rezistă impulsului de a-şi acoperi, din nou, urechile cu mâinile. Din când în când, câte un muncitor îşi ridica privirea spre ea şi atunci copila simţea cum i se întoarce stomacul pe dos. Dacă cineva voia să-i taie gâtul? Se cocoşa, încercând să se facă mai mică, şi se apropia cât putea de Glory, dar fără s-o atingă. Avea atâtea de văzut – corturi, oameni, animale, steaguri, flamuri, afişe – şi nu voia să rateze nimic. În acelaşi timp, nu voia nici să se uite. Erau prea multe, prea aproape, prea mari şi prea zgomotoase.
— Eşti bine? o întrebă Glory.
Lilly îşi muşcă buza şi dădu din cap.
Când ajunseră la un şir de corturi aflat în capătul îndepărtat al parcelei, în spatele cortului cel mare, Glory se opri, ridică o clapă şi aşteptă ca fata să intre. Înăuntru, mai multe găleţi stăteau înşiruite în faţa unor valize, cufere şi suporturi pentru costume colorate. Pe
58
peretele din fund erau aliniate măsuţe de toaletă şi oglinzi. Lui Lilly îi tresări inima în piept. Oare urma să se vadă pentru prima dată? Îşi lăsă ochii în jos, neştiind sigur dacă ar trebui să meargă spre oglinzi sau să fugă afară din cort.
Glory o conduse către o găleată, luă de pe masă o cârpă şi o bucată
de săpun, apoi îngenunche. Cufundă cârpa şi săpunul în găleată, după
care se îndreptă încet către fetiţă, ca s-o spele pe faţă. Aceasta se feri, ţinându-şi bărbia în piept.
— E în regulă, zise femeia. Doar o să te curăţ puţin.
Lilly se holbă la ea. De ce nu se speria? Pentru că şi ea arăta diferit?
Femeia oftă, pe urmă zâmbi şi îi întinse cârpa. Fata o luă încet şi îşi frecă faţa cu ea. Era plăcut.
— Te simţi bine? o întrebă Glory. Ştiu că e o schimbare importantă
şi că totul trebuie să pară foarte înfricoşător.
Lilly strânse din dinţi, pentru a-şi împiedica bărbia să tremure, şi ridică din umeri.
— Merrick chiar te-a salvat dintr-un orfelinat?
Lilly nu ştia sigur ce era acela un orfelinat, totuşi scutură din cap.
— Dintr-un spital?
Fata scutură iar din cap.
— Te-a luat de la tăticul tău?
Ochii lui Lilly se umplură de lacrimi. Scutură din cap pentru a treia oară. Glory se încruntă.
— Atunci de unde te-a luat?
Luă cârpa, o clăti şi i-o înapoie lui Lilly.
— Poţi să-mi spui?
— El… izbuti ea să rostească. I-a dat bani mamei şi ea m-a lăsat cu el.
Glory scoase un sunet de uimire.
— Te-a cumpărat?
Lilly dădu din cap în semn de încuviinţare.
— Te-a cumpărat de la mama ta?
Chipul femeii se făcu la fel de roşu ca inima desenată cu cerneală
pe gâtul ei.
— Dar ea de ce…
Îşi acoperi buzele cu degetele tremurânde. Lilly ridică dintr-un
59
umăr şi izbucni în plâns.
— Of, scumpo, îmi pare foarte rău!
