înmormânteze pe cineva, când îl privea ea de la Rockie Pest House.
Dar atunci era sub influenţa suferinţei şi a tratamentului cu laudanum, aşa că nu şi-a putut aminti. Spera ca el şi Bruno să se grăbească şi, fiind doi, treaba să dureze jumătate din timp. Afară se făcea deja întuneric, iar în colibă lumina devenea cenuşie şi subţiratică.
După o veşnicie, uşa din faţă s-a deschis. Clara s-a uitat de sub pat, dar cu greu distingea ceva în întunericul încăperii. Apoi s-a strâns şi s-a tras înapoi, dându-şi brusc seama că s-ar putea să nu fie Bruno şi Lawrence cei care intraseră. Chiar dacă erau ei era posibil să nu fie singuri. A-ncremenit şi şi-a încordat auzul, încercând să nu respire.
În living, cineva a aprins un chibrit. S-a auzit un fâsâit şi ceva s-a aprins. O pereche de cizme pline de noroi au trecut pragul şi o rază
gălbuie a luminat dormitorul. Cizmele de cauciuc au trecut prin mizerie şi s-au oprit lângă peretele opus. Pe podea a fost aşezat un felinar ruginit cu ulei. Posesorul cizmelor şi le-a dat jos, lăsând la vedere nişte picioare goale murdare. În praful de pe podea a căzut grămadă o haină. Părea să fie haina lui Lawrence.
De ce-ar fi Lawrence singur, fără Bruno? s-a-ntrebat ea. Oare l-a trădat pe Bruno? Aştepta oare gărzile, să vină după ea? Dacă Bruno a fost trimis înapoi în salon, pentru că lipsea o pacientă? Uitase oare Lawrence că ea se ascundea sub patul lui? Sau poate că bărbatul din colibă nu era Lawrence?
Picioarele murdare s-au apropiat de găleată. Nişte bretele s-au întins şi-au plesnit, iar pantalonii bărbatului au căzut până la glezne.
Un şuvoi de urină a lovit pereţii găleţii. Bărbatul gemea şi a aşteptat puţin înainte de a-şi ridica pantalonii, apoi s-a-ntors şi s-a-ndreptat spre ea. La marginea patului, s-a aplecat sprijinindu-se pe mâini şi pe genunchi; degetele albe, noduroase s-au înfipt în mizeria de pe podea. Clara şi-a ţinut respiraţia şi şi-a lipit spatele-n perete, cu inima gata să-i explodeze. Apoi a apărut faţa ridată a lui Lawrence, cu pleoapele-i rozalii pe jumătate închise. Clara a răsuflat uşurată.
— Te caută, a spus Lawrence.
— 279 —
— Ştiu, a spus ea, încercând să-şi domolească ritmul inimii. Unde e Bruno?
— O-ngroapă pe domnişoara Annie Blumberg, a spus el. M-a învăţat să spun că sunt bolnav, când vor veni la casa mea.
Clara a-nghiţit în sec.
— Când vine să mă ia?
— Când este sigur, a răspuns el. Când este sigur, tu şi Bruno veţi putea să mergeţi s-o căutaţi pe fetiţa voastră. Dar eu trebuie să te-ascund într-un loc mai bun.
Clara a simţit că i se scurge sângele din obraji.
— Unde? a-ntrebat ea.
Lawrence a zâmbit cu dinţii lui strâmbi, ca nişte boabe de porumb, printre buzele-i umede. I-a făcut semn să iasă, apoi s-a ridicat în picioare. Ea s-a târât pe podeaua de pământ, a ieşit de sub pat şi s-a ridicat pe picioare, scuturându-şi praful şi pânzele de păianjen de pe coate şi genunchi. Lawrence s-a grăbit spre măsuţa de toaletă, s-a aplecat deasupra ei şi a dat la o parte covorul ros, lăsând la vedere o mică trapă. A apucat inelul de fier şi-a tras de el, ridicând trapa.
Câteva trepte părăginite duceau într-un puţ fără fund. Lawrence i-a făcut semn să coboare.
— Ai o lumânare sau o lanternă? a-ntrebat Clara, încercând să
respire normal. Ca să nu fie beznă, acolo jos. Dacă aud pe cineva venind, o sting.
Lawrence s-a strâmbat şi s-a uitat în jos, la picioare, scărpinându-se după ureche. Apoi s-a dus grăbit la bucătărie. Ea l-a urmat şi s-a oprit în prag, cu un ochi spre fereastra din faţă, în cazul în care apărea cineva pe terasă. Afară, cerul era aproape negru, iar siluetele umbrite ale copacilor deveniseră întunecate. Lawrence s-a dus la masa improvizată şi a luat în mână cutiile de tablă, pe rând, una câte una, s-a uitat în fiecare, aruncându-le apoi pe podeaua de piatră cu un zăngănit. Pe fundurile cutiilor îngrămădite unele peste altele, se mişcau gândaci şi viermi, care colcăiau formând o masă de culoare negru-cenuşiu. Clara şi-a dus o mână la gură. În cele din urmă, Lawrence a găsit ce căuta. S-a-ndreptat spre grămada de lemne de lângă soba de fier, a rupt câteva surcele, a pus într-o cutie câteva beţe, apoi a luat o cutie de chibrituri de pe pervazul ferestrei de
— 280 —
deasupra chiuvetei.
Întors în dormitor, Lawrence a ţinut-o de mână pe Clara, în timp ce ea cobora în pivniţa bătrânească, apoi i-a-ntins cutia de conserve şi chibriturile. Ea a-ngenuncheat, a pus cutia pe podeaua de pământ şi-a aprins surcelele. Flacăra a-nceput să ardă, pâlpâind de-a lungul pereţilor de piatră, luminând straturi de libelule şi călugăriţe uscate, înşirate pe sfori şi atârnând din piroanele fixate între crăpături, ca o colecţie uriaşă de insecte. La început, Clara s-a tras înapoi scârbită, apoi a realizat că ceea ce credea ea că sunt insecte erau, de fapt, cruciuliţe făcute din lemn şi sfoară. Erau mii la număr şi acopereau fiecare centimetru pătrat al pereţilor pivniţei.
S-a uitat la Lawrence.
— Ce sunt toate astea? l-a-ntrebat ea.
— Este păcat, a spus el.
Clara a scuturat din cap, nelămurită.
— Ce-i păcat?
Lawrence s-a strâmbat, luptându-se să-şi ţină emoţiile sub control.
— Oamenii, a spus el. Este păcat să le marcheze mormintele doar cu un număr.
Clara a ridicat lumina mai aproape de pereţii de piatră, uitându-se la cruciuliţe. Pe fiecare fuseseră gravate trei iniţiale şi un număr, cu un scris atât de mic, încât abia dacă-l putea citi. I s-au umezit ochii.
Cum se putea să fie închisă, pe viaţă, la Willard o persoană atât de blândă şi de profundă precum Lawrence?
Nu era drept. Şi-a pus o mână la inimă şi s-a uitat la el.
— Eşti un om bun, Lawrence, a spus ea.
Lawrence a zâmbit, cu ochii lucioşi, şi a dat scurt din cap, în timp ce sângele i s-a urcat în obrajii ridaţi.
— Acum trebuie să-nchid trapa, a spus el.
— Da, a spus Clara. Îţi mulţumesc, Lawrence.
Încercând să nu ia-n seamă presiunea claustrofobiei, Clara s-a aşezat pe podeaua rece şi murdară, cu picioarele îndoite sub ea, acoperite de poalele rochiei. Lawrence a închis trapa şi, din nou, pe ea a înghiţit-o întunericul. Flacăra din cutia de conserve arunca umbre tremurătoare peste cruci, creând iluzia că din bucăţelele de lemn răsăreau, pe neaşteptate, nişte aripi, care tremurau, încercând
