— Am sunat înainte de a veni, ca de obicei, a spus ea. A spus că va ieşi şi va vorbi cu mine, când va avea timp.
— Să nu plecaţi, a spus sora Trench, zâmbind. Voi vedea ce pot afla.
Sora Trench a deschis uşa şi i-a făcut loc Clarei. În centrul camerei trona un birou sculptat artistic, iar pe peretele din spatele biroului
— 111 —
atârna un portret cu ramă aurită, care reprezenta un bărbat în vârstă, cu chelie şi cu monoclu. În jurul portretului erau atârnate diplome medicale înrămate şi fotografii alb-negru reprezentând bărbaţi cu jobenuri şi femei în rochii lungi, cu crinolină, pozând în faţa clădirii Chapin Hall. Pe ceilalţi pereţi erau aliniate imagini cu calea ferată, fabrici, livezi cu pomi fructiferi şi farmacia plină cu mii de sticluţe.
La birou, dr. Roach zâmbea cu pipa-n gură spre sora May, care stătea cocoţată pe un scaun, cu picioarele în ciorapi albi încrucişate şi poalele fustei ridicate până pe la mijlocul coapsei. Când s-a deschis uşa, ea a sărit de pe scaun şi obrajii i s-au înroşit. Dr. Roach şi-a ridicat privirile, stupefiat. Sora Trench a condus-o pe Clara spre birou.
— De câte ori ţi-am spus să baţi la uşă înainte de-a intra în birou?
a întrebat dr. Roach.
— Îmi cer scuze, domnule doctor, a spus sora Trench, cu ochii în flăcări. Cred că nu m-am obişnuit încă cu noile tale reguli. Poate că
le-aş ţine minte dacă nu s-ar schimba în fiecare săptămână.
— Lasă pacienta şi ieşi, a spus dr. Roach cu voce severă. Poţi să
pleci, soră Trench. O va duce sora May la sala de mese, după ce termin consultul.
— Vă aşteaptă soţia pe hol, domnule doctor, a spus sora Trench, aruncându-i o privire asistentei May. S-o invit înăuntru?
Dr. Roach s-a ridicat în picioare.
— Nu, a spus el. Voi ieşi eu să vorbesc cu ea.
— Foarte bine, a spus sora Trench.
A pufnit, s-a-ntors, apoi a ieşit din cameră şi a trântit uşa. Sora May s-a uitat la dr. Roach, cu un zâmbet nervos pe buze. Dr. Roach s-a îndreptat, încruntat, spre o uşă de sticlă din dreapta biroului:
— Du pacienta în sala de consult, a spus el. Mă întorc imediat.
Sora May a luat o fişă de pe birou şi a deschis uşa.
— Pe aici, Clara, a spus ea, mai tare decât era necesar.
Clara a urmat-o în sala de consult, încercând să nu mai tremure.
Un radiator din fier sâsâia şi zăngănea sub fereastra octogonală, umplând încăperea cu o căldură umedă, constantă. Clara voia să
îngenuncheze pe podea şi să se lipească de el.
— Urcă-te pe cântar, Clara, a spus sora May, vorbind încă tare, ca
— 112 —
şi cum Clara ar fi fost redusă mental, cu auzul slab şi incapabilă să
înţeleagă limba engleză.
Sora May a notat înălţimea şi greutatea Clarei în fişă şi i-a luat temperatura şi tensiunea. În cele din urmă, a venit şi dr. Roach şi a închis uşa-n urma lui. Sora May a tras un scăunel lângă masa de consult.
— Dezbracă-te şi urcă-te pe masă, Clara, i-a spus ea.
— Ştiu că mie mi te adresezi, a spus Clara. Ştiu cum mă cheamă.
— Poftim? a făcut sora May, cu sprâncenele-i desenate ridicate.
— Nu trebuie să strigi şi să-mi tot spui pe nume, a spus Clara, în timp ce-şi desfăcea nasturii la rochia de casă.
Şi-a scos puloverul, şi-a tras rochia peste cap, apoi şi le-a pus pe braţ.
— Vorbesc engleza şi aud foarte bine. Şi nu sunt idioată.
Clara s-a urcat pe masa de consult acoperită cu hârtie şi s-a aşezat.
Furioasă, sora May i-a smuls hainele de pe braţ şi le-a aruncat pe un scaun. S-a uitat la dr. Roach cu ochii larg deschişi, ca şi cum aştepta ca el să-i ia apărarea. Neluând în seamă dialogul dintre cele două, dr. Roach s-a dus la chiuvetă să se spele pe mâini, şi-a pus o pereche de mănuşi de cauciuc, apoi şi-a luat stetoscopul de pe un cui bătut în perete şi şi l-a pus în urechi. A pus stetoscopul rece pe sânul stâng al Clarei şi a ascultat, cu sprâncenele încruntate. Mirosul de cauciuc şi de brylereem a umplut nările Clarei şi aproape că i s-a făcut rău. Acum, că începea să se-ncălzească, simţea în stomac un amestec acru de foame şi greaţă.
— Doctore, eu chiar nu înţeleg de ce e necesar lucrul acesta, a spus Clara. Te asigur că nu e nimic în neregulă cu mine.
— Face parte din procedura de internare, a spus dr. Roach şi i-a zâmbit cu condescendenţă. Nu ai de ce să-ţi faci griji.
— Dar nu am nevoie să fiu internată, a spus Clara. Sunt perfect sănătoasă.
— Aha, a făcut el, luând fişa de la sora May şi scriind ceva pe ea.
