— Sunt eu, Clara. Pot intra?
— Intră! a spus tatăl ei.
Clara a pus mâna pe mânerul uşii şi l-a rotit uşor şi abia atunci a realizat că cealaltă mână îi era încă aşezată în josul abdomenului.
Sângele i s-a ridicat în obraji şi şi-a întins mâinile cu pumnii strânşi de-o parte şi de alta a trupului. Ştia că mama ei o urmărea, apreciindu-i din ochi grosimea taliei, estimându-i apetitul de la micul dejun, numărându-i tampoanele igienice de sub chiuvetă. Dacă ar fi intrat în biroul tatălui ei protejându-şi abdomenul cu mâna, mama şi-ar fi dat seama, într-o clipă, că i se adeveriseră cele mai rele temeri.
Clara a tras aer în piept şi a deschis uşa.
— 21 —
Mama ei stătea pe canapeaua de culoare trandafirie de lângă
şemineu, cu picioarele pe un scaun tapiţat, şi-şi făcea vânt cu un evantai înflorat.
Ca de obicei, părul ei castaniu era pieptănat în sus, fixat în vârful capului într-un coc cu bucle lejere. Spre surpriza Clarei, fusta şifonată, lungă până în pământ, a mamei, era ridicată, lăsându-i la vedere gleznele albe deasupra ghetelor cu vârfuri ascuţite şi cu şireturi. Ruth credea că o femeie cumsecade trebuie să-şi ţină
întotdeauna acoperite braţele şi picioarele, indiferent de situaţie.
Chiar că e supărată, s-a gândit Clara.
Clara nu prea ştia când s-a întâmplat, dar ajunsese să dispreţuiască
rochiile victoriene ale mamei ei, coafura demodată, broşele cu camee şi inelele. Orice preţiozitate şi orice expresie demodată îi aminteau Clarei de stilul îngrijit al mamei ei. Chiar şi sunetul fustelor ei suprapuse foşnind pe culoare, pocnetul pe podele al încălţărilor ei cu talpă tare o făceau pe Clara să-i crape obrazul de ruşine.
Acum, Ruth stătea şi-şi netezea rochia cu mâinile, în timp ce corsetul îi subţia talia fină. Instinctiv, Clara şi-a tras umerii înapoi şi şi-a supt stomacul, sperând că mama ei nu va remarca că nu purta corset.
Clara fusese strânsă în primul ei corset la vârsta de şase ani, după
ce mama îi măsurase talia şi spusese că este oribil de groasă. Ruth decretase că, dacă nu se iau măsuri preventive imediat, ţinuta şi sănătatea Clarei vor avea de suferit şi niciun bărbat în toate minţile nu s-ar căsători cu o fată-băieţoi, cu o talie mai groasă de patruzeci şi cinci de centimetri. În seara aceea, mama ei a legat-o strâns într-un corset cu balene, spunându-i că-l va putea scoate numai în caz de boală sau pentru baie. Peste o săptămână, Clara şi-a desfăcut şireturile, în mijlocul nopţii, ca să poată dormi. În dimineaţa următoare, Ruth a găsit corsetul zăcând pe podea, lângă patul Clarei, şi a smuls-o pe aceasta dintr-un somn adânc pentru a-i aplica cuvenita bătaie la fund. După aceea, în fiecare noapte din următoarele două săptămâni, i-a legat mâinile cu o batistă de mătase, la nivelul încheieturilor, ca să nu mai facă prostii. Când Clara a mai crescut, corsetele ei erau strânse din ce în ce mai tare de braţele musculoase ale unei dădace robuste, pline de solicitudine. La
— 22 —
optsprezece ani, talia Clarei măsura patruzeci şi cinci de centimetri şi mama ei încă o lua peste picior, amintindu-i în mod repetat că talia ei măsura doar patruzeci şi uitând că fiica ei era mai înaltă decât ea cu cinci centimetri.
Acum, în biroul tatălui ei, Clara privea în direcţia mamei ei. Ruth ar fi îngrozită dacă ar găsi brăţările, parurile şi rochiile cu franjuri ascunse în fundul şifonierului ei, înghesuite în cufărul ei de voiaj, sub un costum de lână vechi. Ca şi cum i-ar fi citit gândurile, Ruth a pufnit şi şi-a întors privirea spre fereastră, strângând din buze până
ce acestea i-au devenit o linie subţire şi aspră. Tatăl şi-a înălţat sprâncenele, a început să bată cu o brichetă de argint în masă, muşcând din trabuc. Ca de obicei, purta un costum-business în dungi albe şi mustaţa tip morsă, lăsată pe buza de sus.
— Ce este? a întrebat el.
Clara şi-a desfăcut pumnii şi şi-a unit palmele în dreptul taliei, încercând să le stăpânească tremurul.
— Pot să-ţi spun ceva? a zis ea, străduindu-se să vorbească egal.
Mama a mormăit ceva pentru sine şi s-a dus la fereastră, în foşnetul fustelor. A tras draperia şi s-a prefăcut că priveşte afară.
Henry şi-a scos trabucul din gură.
— Dacă este vorba despre mâine-seară, conversaţia s-a încheiat.
Petrecerea se ţine aşa cum am stabilit.
Clara a înghiţit în sec, cu stomacul făcut ghem.
— Bineînţeles! a spus ea. Aşa şi trebuie! Tu şi mama nu aţi mai dat o petrecere pentru aniversarea voastră de ani de zile!
La aceste cuvinte, mama s-a întors şi s-a îndepărtat de fereastră.
— Ştii foarte bine de ce dăm petrecerea, a spus ea. Pentru tine! Şi pentru James! Este prima oară, de luni de zile, când vrem să
sărbătorim ceva!
Clara a scrâşnit din dinţi, chinuindu-se să zâmbească.
— Ştiu, mamă, a spus ea. Şi apreciez toate eforturile voastre. Le apreciez din tot sufletul, numai că…
— Ai tu idee cât de norocoasă eşti că există un bărbat ca James care vrea să se căsătorească cu tine? a întrebat Ruth.
Vrea, s-a gândit Clara. Pentru că am aşa de multe neajunsuri şi defecte, niciun om cu mintea-ntreagă nu m-ar lua vreodată de soţie.
— 23 —
Apoi, din nou, poate că ai dreptate, mamă. James nu este în toateminţile. Este un afemeiat josnic şi abuziv. Dar ce-ţi pasă ţie, atâta timpcât mă ia de pe capul tău? Atâta timp cât mă ţine departe de Bruno?
Clara a păşit înspre tatăl ei, cu obrajii şi ochii în flăcări.
— Dar, tată, a spus ea, eu nu sunt pregătită să mă căsătoresc! Mai ales cu James!
