— Henry Cartwright se-ngrijeşte de binele fiicei lui, a spus dr.
Roach. A trimis-o la Willard, pentru că nu se simte bine.
— Prostii! a spus Bruno şi venele de pe frunte i s-au umflat. A trimis-o aici ca s-o ţină departe de mine! Nu e nimic în neregulă cu ea!
— Mă tem că nu ai calificarea să-i apreciezi starea de sănătate mentală, a spus dr. Roach. În schimb, eu o am.
Şi-a îndreptat privirea spre Clara.
— Eşti amabilă să explici de ce n-ai spus niciodată că eşti căsătorită?
Clara s-a uitat la Bruno, neştiind ce să zică. Dar el se uita urât la dr.
— 248 —
Roach, luptându-se, în mod clar, cu impulsul de-a sări peste birou şi a-l strânge de gât. Atunci, simţind ezitarea Clarei, Bruno a privit spre ea, cu fruntea-ncruntată, încercând parcă s-o convingă că trebuie să
intre şi ea în joc. A băgat mâna-n buzunar şi-a scos o bucată de hârtie împăturită din portofel.
— Uite certificatul nostru de căsătorie, a spus el, întinzându-i-l doctorului Roach.
Sora May a dat ocol biroului, a luat hârtia şi-a pus-o pe dosarul deschis. Dr. Roach a citit certificatul.
— Cum v-aţi întâlnit voi doi? a întrebat el.
— La Cotton Club, a spus Clara. Tata habar n-avea că eu mergeam acolo cu prietenele mele. Într-o noapte, Bruno…
Dr. Roach a fluturat din mână că nu-l interesează.
— Nu, nu, a spus el. Nu vreau să mai ascult alte poveşti. Vreau să
ştiu cum v-aţi întâlnit, aici, la Willard. În mod clar, sistemul nostru care nu permite amestecul celor din exterior cu pacienţii are fisuri serioase.
— Nu este o poveste! a sărit Clara. Noi…
— Clara lucrează la croitorie, a întrerupt-o Bruno, cu voce fermă.
S-a tras pe marginea scaunului, de parcă s-ar fi pregătit să se ridice.
Infirmierul l-a apucat de umăr şi l-a împins în jos, pe scaun. Bruno i-a aruncat o privire urâtă, înainte de a se reaşeza.
— Eu am ajutat la aducerea dulapului de la tâmplărie. Este prima oară când am văzut-o, deşi o caut de luni de zile.
— Deci ai început relaţia cu Clara în timp ce ea era pacientă aici? a spus dr. Roach.
— Nu, a spus Bruno, susţinându-i privirea doctorului Roach. Ne-am cunoscut cu doi ani în urmă, la Cotton Club, aşa cum a spus ea.
— De ce nu crezi nimic din ce spunem noi? a întrebat Clara. Tot timpul am spus că tata m-a trimis aici pentru a mă ţine departe de omul pe care-l iubesc. Acum el este chiar aici, în faţa ta, şi tu tot nu asculţi ce-ţi spunem!
— Ai fost maniacă încă de când ai ajuns aici, a spus dr. Roach.
Omul ăsta vrea să se folosească de boala ta, spunându-ţi că este cine nu este.
— Nu-i adevărat! a spus Clara, lovindu-şi piciorul cu pumnul. Cum
— 249 —
explici numele de pe certificatul de căsătorie?
Dr. Roach şi-a aprins pipa, a tras lung în piept, apoi s-a uitat la certificat, eliminând rotocoale de fum.
— Asta nu dovedeşte nimic, a spus el. Ar putea fi fals, după câte ştiu eu.
— Dar cum rămâne cu Beatrice? a întrebat Clara, panicându-se.
Dacă nu Bruno este tatăl ei, atunci cine e?
Dr. Roach a scuturat din cap.
— Sunt sigur că nu ştiu, a spus el. Dar tatăl tău m-a prevenit că
erai, cum să spun, destul de libertină înainte de-a fi trimisă la Aşezământul Long Island. A spus că te comportai ciudat şi atunci a-nceput să aibă oarece bănuieli că ceva nu e-n regulă, a spus dr. Roach, făcându-i semn cu capul surorii May, iar ea a ieşit din birou trecând în camera de consult.
— E-o minciună! a strigat Clara. Am fost cu Bruno, de aceea părinţii mei m-au trimis aici! Nu înţelegi? Este totul foarte clar!
— Unde-i fiica noastră? a întrebat Bruno printre dinţii încleştaţi.
Îţi cer să ne-o dai înapoi.
