Nu acum, data viitoare. Câtă vreme nu semna cecul, partenerul său era nevoit să-l mai viziteze o dată și încă o dată și…
— Și cecul… începu Denton Deere.
Chris dădu din cap. „Nu!”
•
Așezată pe o banchetă în holul blocului, Angela lucra la broderia trusoului, așteptându-l pe Denton. Taică-su încercase s-o învețe să conducă, dar era prea timidă. Iar el n-avea răbdare. „De ce să-ți bați capul cu lecții de șofat, o fată drăguță ca tine sigur găsește un tânăr chipeș cu mașină”, îi spusese maică-sa. Ar fi trebuit să insiste. Ar fi trebuit să i se împotrivească
maică-sii o dată în viață, măcar o dată. Acum era prea târziu.
Theo intră, cu brațele încărcate cu cărți:
— Bună, Angela. Hei, am găsit citatul! De fapt, bibliotecara l-a găsit. Știi, cel cu Fie ca Domnul aurul să-ți înmulțească.
VP - 82
— Pe bune? zise Angela, gândindu-se că n-are rost să-i aducă aminte că
nu ea, ci Flora Baumbach și Țestoasa întrebaseră de unde era citatul.
„Ce buze pline, ce dinți albi, ce păr frumos și strălucitor…” Theo scoase o fișă de bibliotecă dintre paginile cărții de chimie, pe care era scrisă strofa a treia din Preafrumoasa Americă13:
America! America!
Fie ca Domnul aurul să-ți înmulțească,
Neîntinat belșugu-ți fie.
Agoniseala înnobilată ți-o sporească.
Theo începuse prin a citi refrenul și sfârșise cântându-l. Băiatul râse timid, jenat de propria-i nerozie:
— Aș zice că n-are nimic de-a face cu banii sau testamentul, ci doar cu elanul patriotic al Unchiului Sam.
— Mulțumesc, Theo!
Văzându-l pe Denton ieșind grăbit din lift, Angela își puse broderia în geantă.
— Bună ziua, doctor Deere! Ce-ai zice de un joc de șah?
— Să mergem! zise rezidentul, ignorându-l pe Theo.
Sandy le deschise ușa celor doi, fluierând „Preafrumoasa Americă”.
Ușierul era priceput la fluierat – îl ajuta și dintele știrbit din față.
•
— Nu pot să te duc acasă. Sunt de gardă diseară.
— O să iau un taxi.
— Nu-nțeleg de ce trebuie să te-ntorci la spital. Nebuna ta de parteneră
nu-i pe moarte, știi?
— Nu-i nebună.
— Așa-zisa ei miozită progresivă e o minciună. Eu îi zic nebunie. N-avea nimic la picioare până la explozia din restaurantul chinezesc.
— Te-nșeli!
— Mai întâi mă rogi s-o consult, pe urmă nu vrei să știi care-i părerea mea. În fine, am chemat un psihiatru. Poate ar trebui să vorbești și tu cu el.
Nu te-am văzut niciodată atât de tulburată. Ce se-ntâmplă? Nu-i gata rochia de mireasă? E prea lungă lista de invitați? După ce ne căsătorim, va trebui să
faci față unor chestiuni mult mai importante. Sau nu vrei să ne căsătorim?
Asta vrei să-mi spui?
13 Cântec patriotic foarte popular în S.U.A., compus la începutul secolului al XX-lea, în cinstea sărbătorii de 4 Iulie, ziua națională a S.U.A. (versuri de Katharine Lee Bates).
VP - 83
Angela își răsuci pe deget inelul de logodnă, pe care maică-sa o obligase să-l poarte, în ciuda urticariei. Nu, nu voia să se mărite, nu acum. Dar nu putea să le zică în față, nici lui, nici lor, nu așa, pur și simplu… L-ar răni pe Denton, maică-sa ar fi… Logodna era anunțată în ziar, rochia comandată, petrecerea… Dar, de-ndată ce vor afla că ea nu era deloc Angela lor cea perfectă…
De cât timp aștepta acolo, pe holul spitalului? Un domn în costum (psihiatrul?) ieși din camera lui Sydelle.
