— Puțin respect, te rog, încă mai pot să-mi schimb testamentul.
— Nu, nu poți. Ai uitat că-ți sunt avocat?
— Asta-i drept mulțumire pentru educația costisitoare? Ce mai face judecătoarea?
— A fost numită judecătoare a Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite.
— Ca să vezi, Josie-Jo cea cinstită a ajuns la Curtea Supremă… a fost un copil isteț și ea, dar n-a reușit să mă bată la șah niciodată. Spune-mi despre ceilalți, Țestoaso. Ce mai face biata, sfânta Crow?
— Tot ocupați s-amestece în supa aia a lor, minți Țestoasa.
Crow și Otis Amber muriseră cu doi în urmă, la o săptămână unul de celălalt.
— Și femeia aia caraghioasă cu cârje pictate, cum o chema?
— Sydelle Pulaski Schultz. S-a mutat cu soțul ei în Hawaii. Angela ține legătura cu ea.
— Angela… Ce mai face drăguța ta soră care punea bombe?
Țestoasa nu bănuise că bătrânul știa.
— Angela e chirurg ortoped.
Julian R. Eastman era un om bătrân, fără îndoială, dar, parcă dintr-odată, și mintea-i îmbătrânise. Pentru întâia oară, după atâția ani de la jocul Westing, purta proteza cu dintele ciobit. Visa la vremurile când era atât de fericit. Sandy era pe moarte, cu adevărat pe moarte de data asta. Țestoasa își înghiți lacrimile.
— Angela și Denton Deere s-au căsătorit. Au o fetiță, Alice.
— Alice… Parcă ție îți zice Alice Flora Baumbach?
— Da, așa îmi zicea. Acum îmi spune T.R., ca toată lumea.
VP - 173
— Ce mai face croitoreasa, Țestoaso? Mai spune-mi despre ei, despre ei toți.
Flora Baumbach renunțase la croitorie în urmă cu mulți ani, când se mutase cu Țestoasa.
— Baba e bine, toată lumea e bine. Domnul și doamna Theodorakis – mai știi, aveau cafeneaua din Apus de Soare – s-au pensionat și s-au mutat în Florida. Chris și soția lui, Shirley, predau ornitologie la universitate. Sunt profesori amândoi. Chris a descoperit o nouă subspecie în timpul ultimei sale călătorii în America de Sud. I-au dat numele lui, papagalul Christos-nu-știu-cum.
— Papagalul Christos-nu-știu-cum. Sună bine. Și vedeta noastră, atletul?
A mai câștigat vreo medalie?
— Doar două medalii de aur olimpice, la rând. Doug e comentator sportiv la televiziune.
— Și lui Jimmy Hoo cum îi merge cu invenția? Știi, eu i-am dat ideea.
— Se pare că-i un mare succes, Sandy.
Și domnul Hoo murise. Sunny Hoo reușise, în sfârșit, să ajungă în China, dar se întorsese să ducă afacerea mai departe.
— Ia spune-mi, nepoata mea, Gracie Windkloppel încă se mai crede decoratoare?
— Mama a intrat în afacerile cu restaurante, are un lanț de zece. Nouă
dintre ele merg foarte bine. I-am tot spus să renunțe la Unu e Hoo 10, să-și mai reducă pierderile, dar ține cu dinții. Bănuiesc că nu vrea din cauză că
restaurantul e în Madison, unde lucrează tata, care acum e șeful Comisiei pentru combaterea criminalității.
— Omul potrivit la locul potrivit. Și soțul tău ce mai face, cum îi merge cu scrisul?
Nu uitase…
— Theo e bine și el. S-au vândut șase exemplare din primul roman, dar criticii au numai cuvinte de laudă. Mai are puțin și termină și a doua carte.
— Și copii când faceți?
— Cândva…
Theo și Țestoasa hotărâseră să nu aibă copii, din cauza riscului ca aceștia să moștenească boala lui Chris.
— Dacă-i băiat, o să-i zicem Sandy, dacă-i fată… putem s-o numim tot Sandy.
Vocea bătrânului era tot mai slabă.
— Ai zis că Angela are o fetiță?
— Da, Alice. Are zece ani.
