— E vorba de obișnuitul certificat de sănătate mintală, semnat de doctorul Sikes, spuse judecătoarea și scoase plicul dintre documentele de pe masă.
Dar scrisoarea dispăruse. Plicul conținea acum o chitanță: VP - 159
Cec primit, 1 noiembrie ... . . . . . . . . . . . . 5.000 $
Cec primit, 15 noiembrie .. . . . . . . . . .. + 5.000
Suma totală plătită de jud. Ford .. . . . . . . 10.000 $
Costul studiilor Josie-Jo Ford .. . . . . . . .– 10.000
Suma datorată lui Sam Westing .. . . . . . . . . . . ..0
— Mă tem că scrisoarea a fost înlocuită cu un bilet cu valoare personală, fără importanță pentru proces și…
— Da, vă rog! izbucni doamna Hoo și se ridică, tremurând ca varga.
Pentru mers China, spuse ea timid, punând pe biroul judecătoarei o bocceluță făcută dintr-o eșarfă.
Suspinând încet, hoața se întoarse la locul ei cu pași șovăielnici.
Judecătoarea desfăcu nodul și mătasea înflorată căzu, dezvăluind prada: ceasornicul tatălui ei, un colier de perle, o pereche de butoni de manșetă, o broșă și o pereche de cercei asortați, un ceas. (Crucea de argint a lui Grace Wexler nu s-a găsit niciodată.)
— Perlele mele! exclamă Flora Baumbach, bucuroasă. Unde le-ați găsit, doamna Hoo? Vă sunt profund recunoscătoare!
Doamna Hoo nu pricepu de ce doamna micuță și plinuță îi zâmbește. Se uită cu grijă printre degetele răsfirate. Ooo! Dar ceilalți nu zâmbesc, ei știu că-i rea. Și domnul Hoo… mânia îi e înăbușită de rușine…
— Poate că-n China nu-i considerată hoție… spuse Sydelle Pulaski, încercând stângaci s-o ajute pe doamna Hoo.
Judecătoarea bătu în masă cu ciocănelul:
— Să continuăm cu procesul pe rol. Sunteți gata, domnișoară avocat?
— Da, onorată instanță, o clipă doar!
Țestoasa se apropie de hoața înspăimântată:
— Poftim, poți să-l păstrezi!
Cu mâini tremurătoare, doamna Hoo luă ceasul cu Mickey Mouse și strânse la piept neprețuita comoară.
— Mulțumesc, fată bună, mulțumesc, mulțumesc!
— Cu plăcere!
Moștenitorii erau nerăbdători să vadă continuarea procesului. Le era milă
de biata femeie, dar situația era jenantă.
•
Mai rămăsese o jumătate de oră. Țestoasa aproape că simțea pe limbă
gustul victoriei, era atât de aproape să câștige jocul, dar răspunsul încă îi scăpa.
— Doamnelor și domnilor, cine a fost Sam Westing? Windy Windkloppel cel sărac, fiu de imigranți. Sam Westing cel bogat, proprietarul unei mari VP - 160
fabrici de hârtie. A fost un om fericit căruia îi plăceau jocurile. Un om trist, a cărui fiică s-a sinucis. Un om singuratic care s-a mutat pe o insulă
îndepărtată. A fost un om bolnav, care s-a întors acasă, să-și vadă rudele și prietenii înainte de a muri. Și a murit, dar nu atunci când am crezut noi. Sam Westing era încă în viață când s-a citit testamentul.
Judecătoarea fu nevoită să ceară din nou publicului să păstreze ordinea și liniștea în sală.
Țestoasa continuă:
— Necrologul, probabil dictat la telefon celor de la ziar chiar de Westing însuși, menționează două lucruri interesante. Unu: Sam Westing n-a mai fost văzut de nimeni după accidentul de automobil. Doi: Sam Westing participa la paradele de 4 Iulie, păcălind pe toată lumea cu deghizările lui ingenioase.
Prin urmare, pot afirma că Sam Westing era nu doar în viață la momentul citirii testamentului, ci chiar deghizat în unul dintre moștenitorii săi. Nimeni nu-l putea recunoaște. Cu fața zdrobită după accidentul de mașină, nu-i trebuia mare lucru ca să se deghizeze: o uniformă largă, un dinte ciobit, ochelari rupți și lipiți.
Sandy? Sandy voia să spună fata?
Judecătoarea bătu din nou cu ciocănelul în birou, chemând sala la ordine.
— Da, doamnelor și domnilor, continuă Țestoasa, nimeni altul decât dragul nostru prieten Sandy, ușierul. Dar Sam Westing nu bea, veți spune.
Nici Sandy. Am împrumutat sticluța lui în seara de Halloween, ca să iau suc cu mine și am simțit că avea un gust ciudat, dar nu de whisky. Știu ce gust are whisky-ul, pentru că-l folosesc drept leac pentru durerile de dinți. Sticla lui Sandy avea gust de medicament. Sandy era bolnav, sticla de băutură era parte din deghizarea lui, dar conținea medicamentul care-l ținea în viață.
Țestoasa cercetă cu privirea publicul stupefiat. A, bun, înghițiseră
