— Angela, Angela! scânci Sydelle.
Orgolioasă au ba, o voia pe partenera ei alături. Incapabilă să aleagă, Angela rămase paralizată între neclintita ei mamă și partenera aflată la ananghie.
VP - 76
— Mergi cu prietena ta, drăguța mea! spuse Jake Wexler.
Alte voci o îndemnară și ele:
— Mergi cu Pulaski!
Grace își dădu seama că pierduse lupta:
— Poate că-i mai bine să mergi la spital, Angela. Nu l-ai văzut de mult pe dragul doctor D., spuse ea, și le făcu prietenește cu ochiul celorlalți, dar nimeni nu-i zâmbi, în afară de Flora Baumbach.
•
Polițistul și pompierul care inspectară locul accidentului constatară că nu fusese decât o explozie cauzată de gaz. Noroc că funcționase instalația automată de stingere cu apă, altfel domnul Hoo se trezea cu un incendiu de toată frumusețea.
— Cum arată un incendiu de toată frumusețea? se burzului Hoo.
— Și cu spargerile cum rămâne? întrebă Grace Wexler.
— Echipa mea se ocupă de bombe. Trebuie să contactați departamentul Spargeri pentru asta.
— Și accidentul din cafenea? întrebă Theo.
— Tot explozie din cauza gazului.
Jake Wexler vru să știe cum de se putea să aibă loc două explozii, în două
zile la rând, în aceeași clădire.
— Nu-i ceva neobișnuit, îi spuse pompierul, mai ales pe o vreme ca asta, când sistemul de ventilație e blocat de zăpadă.
Pompierul îi instrui pe locatari să-și aerisească bucătăria înainte să
aprindă aragazul.
Doamna Wexler se întoarse în apartament și lăsă ferestrele deschise în următoarele trei zile. O explozie le mai lipsea la petrecerea Angelei!
Dar chiar apartamentul familiei Wexler era ținta următoarei bombe.
VP - 77
14
Perechile în acțiune
Plugurile de zăpadă și un soare cald îi eliberară, în sfârșit, din temnițele lor pe chiriașii din Apus de Soare (inclusiv persoana înzăpezită în casa Westing).
Prima care ieși din clădire fu Angela, deghizată cu haina și căciula de castor vechi ale mamei sale și cizmele roșii ale Țestoasei. Urmând instrucțiunile lui Sydelle, se uită repede sub capota fiecărei mașini din parcare. Nu văzu nimic (adică nimic care să nu țină de motorul unei mașini).
Indiciile nu păreau să ducă la mare lucru… Cam așa cu Grace, hotare și bunătate de parcare.
Apoi ieși Flora Baumbach și, în urma ei, Țestoasa, fără cizme, mergând în vârful picioarelor printre bălți. Minunea minunilor! Bătrânul Chevy12
mâncat de rugină porni, dar cam ăsta fii tot norocul Florei în ziua aceea. Mai întâi, capota mașinii se desprinse și zbură, drept în mijlocul traficului. Apoi, după ce se holbă vreo două ore la simbolurile misterioase de pe panoul electronic din biroul brokerului, croitoreasa începuse să se uite cruciș. După
trei ore, nelipsitul rânjet i se ștersese de pe buze.
— Am amețit, zise ea, încercând să-și schimbe poziția pe scaunul pliant tare, de lemn. Și cred că mi-a intrat o așchie în șezut.
— Uite, se tranzacționează acțiuni de-ale noastre! zise Țestoasa.
MAR GM LVI MGC T AMI I 5$8½ 5000$67 32¼ 2$14 1000$65¼ 3$19¼ 8$22½
— Vai de mine, am uitat ce-nseamnă asta!
Țestoasa oftă:
— Înseamnă că cinci sute de acțiuni MAR s-au vândut la prețul de 8,50 de dolari pe acțiune.
— Și noi cât am dat pe ele?
— Nu contează. Apucă-te și notează prețurile acțiunilor noastre, pe măsură ce apar pe ecran. Uite, cum fac eu. După ce începe școala, te ocupi tu.
12 Chevrolet.
