VP - 78
Țestoasa nu-i spuse partenerei ei că achiziționaseră două sute de acțiuni MAR la prețul de 15,25 dolari pe acțiune. Pierduseră 1.350 de dolari doar pentru acele acțiuni, fără să pună la socoteală comisionul brokerului. Îți trebuiau nervi de oțel ca să joci la bursă.
•
— Mercedesul e curat și lucios, ca nou! se mândri ușierul.
Fața i se înroși în jurul vechilor cicatrici când văzu bancnota de cinci dolari.
— Nu-i nevoie de bacșiș, doamnă judecătoare. După tot ce-ați făcut pentru mine și soția mea…
Judecătoarea îi dăduse întregul cec de zece mii de dolari.
J. J. Ford băgă bancnota în buzunar și, ca să se scuze pentru gestul necugetat, îl întrebă pe ușier despre familia sa.
Cocoțat pe un scaun cu speteaza dreaptă, Sandy își potrivi pe nasul strâmb ochelarii rotunzi cu rame subțiri de sârmă, cu șaua ruptă, lipită cu bandă adezivă, și îi povesti despre copiii lui:
— Doi băieți, încă la liceu, o fată măritată, așteaptă al treilea copil (soțul a rămas fără slujbă, așa că s-au mutat toți la noi). Mai am o fată care lucrează
ca dactilografa, cu jumătate de normă (cântă foarte bine la pian) și încă doi fii care lucrează la fabrica de bere.
— Trebuie să fie greu să întreții o familie atât de numeroasă, spuse judecătoarea.
— Ei, mă descurc. Mi-am luat câte o slujbă pe ici, pe colo, după ce m-au dat afară de la fabrica Westing, știți, când am încercat să organizez sindicatul. Cel mai bine am câștigat din box. N-am fost eu campion la categoria mijlocie, dar nici prea rău n-am stat. Da mi-au stâlcit fața de prea multe ori. Încă mă mai chinuie durerile de cap și uneori m-apucă amețeala.
V-ați ales cu un prostănac drept partener, nu-i așa, doamnă judecătoare?
— Ne descurcăm noi, partenere, zise judecătoarea, încercând să fie prietenoasă, dar ușierul nu păru să înțeleagă. Am încercat să te sun, dar numărul tău nu-i în cartea de telefon.
— Nu mai avem telefon. Nu ne mai permiteam, copiii sunau întruna. Dar am reușit să descâlcesc cât de cât indiciile noastre. Vreți să v-arăt?
Sandy scoase o bucată de hârtie de sub chipiu și o puse pe masă.
Judecătoarea Ford văzu conturul unei sticluțe în buzunarul din spate al uniformei, însă răsuflarea ușierului mirosea a mentă.
Indiciile descifrate de Alexander McSouthers:
MARTORI AM LUCITOARE FRĂȚIE
VP - 79
MARTORI – Sikes (dr. Sikes a semnat testamentul ca martor) AM – Amber (Otis Amber)
LUCITOARE – lumânările vândute de Țestoasa sau artificiile de Anul Nou chinezesc de la restaurantul lui James Shin Hoo FRĂȚIE
– Theo sau Chris Theodorakis
— Remarcabil, comentă judecătoarea, spre marea bucurie a lui Sandy.
Doar că noi căutăm un nume, nu șase.
— Of, doamnă judecătoare, am uitat, spuse Sandy, posomorându-se.
Judecătoarea Ford îi povesti despre ideea lui Theo, dar Sandy nu fu de acord:
— Ar fi prea simplu ca toate indiciile să fie parte dintr-un singur mesaj…
mai ales pentru o vulpe bătrână ca Westing. Haideți să mergem până la capăt împreună, doar noi doi! La urma urmelor, am cel mai deștept partener dintre toți!
„Vorbe măgulitoare și goale pentru doamna care dă bacșișuri grase”, își zise judecătoarea. McSouthers nu era prost deloc. Dar n-ar fi stricat să fie mai puțin servil. Și mai puțin bârfitor…
Ușierul se scărpină pe creștet:
— Ce nu pricep eu, doamnă judecătoare, este de unde și până unde am ajuns eu moștenitor? Doar dacă nu cumva Sam Westing a picat mort dintr-odată și nu-i vorba de nicio crimă. Sau dacă nu cumva Sam Westing i-a pus gând rău cuiva, de acolo, de dincolo de mormânt.
— Sunt întru totul de acord, domnule McSouthers. Trebuie să aflăm cine sunt cei șaisprezece moștenitori și cui i-a pus Westing gând rău, cum zici dumneata.
Lui Sandy i se lumină fața de bucurie. Așadar, până la urmă aveau să joace după cum voia el.
•
— Ce-ți trebuie ție e o campanie publicitară.
— Ce-mi trebuie mie e jumătatea mea din cei zece mii de dolari!
— După calculele mele, cinci mii de dolari ar costa reamenajarea și anunțurile publicitare în ziar.
— Ieși afară! Afară!
