— Părea foarte împăcat, nu ca unul care a fost ucis, spuse Țestoasa, strănutând.
Sandy îi întinse o batistă Westing din hârtie.
— De unde știi? întrebă Doug. Câți oameni omorâți ai văzut?
VP - 86
— Țestoasa are dreptate, spuse prietenul ei, Sandy. Dacă Westing se aștepta să fie omorât, ar fi trebuit să vadă criminalul. Ar fi arătat speriat.
— Păi, poate că nu se aștepta, zise Theo. Westing a spus că ucigașul e foarte viclean. Am citit odată un roman polițist în care victima era alergică la înțepătura de albine, iar criminalul a băgat în casă o albină printr-o fereastră
deschisă.
— Nu era nicio fereastră deschisă, spuse Țestoasa, ștergându-și nasul. Și, oricum, Westing ar fi auzit bâzâitul și-ar fi sărit din pat.
Lui Doug îi veni o idee:
— Poate că ucigașul i-a injectat venin de albină direct în vene.
Otis Amber ridică exasperat brațele:
— Da’ cine-a zis că Sam Westing era alergic la albine?!
Doug îi dădu înainte:
— Venin de șarpe! Sau otravă! Doctorii se pricep la multe otrăvuri care omoară de zici c-a fost atac de cord.
Țestoasa fu cât pe-aci să-i tragă una, fără să-i mai pese de competiția lui de atletism. Tatăl ei era doctor. Dacă Doug ar fi zis „rezidenții”, ar fi fost cu totul altceva.
— Am auzit odată de un criminal care și-a ucis victima c-un țurțure, spuse ușierul. Arma crimei s-a topit și a dispărut fără urmă.
— Asta-i chiar bună! exclamă Țestoasa cu admirație.
Sandy mai avea câteva povești în tolbă:
— Și a fost odată un roman care s-a înecat cu un fir de blană de capră, pe care i l-a pus cineva în lapte. Și un poet grec omorât de un vultur care a scăpat din gheare o țestoasă drept pe chelia poetului.
— Poate că Westing dormea când s-a împiedicat Țestoasa și-a căzut grămadă pe capul lui, sugeră Doug.
— Nu-i deloc amuzant, Doug Hoo! se apără Țestoasa, gândindu-se cum de putuse să fie îndrăgostită de un asemenea mizerabil.
Doug nu se lăsă:
— Și cine-i dubioasa încălțată cu cizme roșii, pe care am văzut-o umblând prin parcare ieri dimineață? întrebă el, uitându-se la cizmele Țestoasei.
— Hoțul mi-a furat cizmele, apoi le-a adus înapoi, fiindcă sunt găurite, intră apă.
— O poveste puțin probabilă, Tabitha-Ruth, spuse Doug și, trăgând-o de coadă, fugi cât îl țineau picioarele spre intrarea în bloc.
Sandy puse o mână pe umărul Țestoasei, o mână blândă, dar fermă.
Otis Amber se sui pe bicicletă:
— N-am vreme să stau la taclale despre o crimă care nu s-a petrecut. Sam Westing era nebun. Dus. Sărit de pe fix!
VP - 87
Pedală în trombă, strigând:
— N-avem noi stofa de criminali, niciunul!
Theo nu era deloc de acord. Fără un criminal, n-aveau un răspuns – fără o soluție, nimeni nu putea câștiga jocul.
— Sandy, în afară de Doug și Țestoasa, a mai ieșit cineva din bloc în seara de Halloween?
Ușierul se scarpină gânditor pe sub chipiu și zise:
— Toate zilele sunt la fel, oamenii vin și pleacă. Nu-mi amintesc.
— Încearcă.
Sandy se scarpină și mai abitir:
— Singurii de care-mi amintesc sunt Otis Amber și Crow. Au plecat împreună pe la cinci.
— Mulțumesc! zise Theo și plecă, grăbit să-și verifice indiciile.
Țestoasa nu găsea niciun motiv să-i suspecteze pe Otis Amber, pe Crow sau pe oricare dintre moștenitori. Banii erau răspunsul. Singura ei problemă
