Țestoasa simțea deodată nevoia să lovească pe cineva, pe oricine, tare și cu sete.
•
Sandy nu era la intrarea în bloc când ieșiră. Era în apartamentul 4D și scria meticulos, în carnetul patriotic, informațiile pe care reușise să le adune despre următorul moștenitor de pe listă:
• BAUMBACH
FLORA BAUMBACH. Numele de fată: Flora Miller.
Vârsta: 60. Croitoreasă. Soțul a părăsit-o de mulți ani, nu trimite bani. O fiică retardată, Rosalie, mongoloidă. A vândut atelierul pentru rochii de mireasă anul trecut, după ce Rosalie a murit de pneumonie, la 19 ani. Își petrece majoritatea timpului la biroul de brokeraj.
Legătura cu Westing: A făcut rochia de mireasă a lui Violet Westing, pe care aceasta n-a apucat s-o poarte niciodată.
Sandy începu o pagină nouă, își propti picioarele în biroul judecătoarei și se apucă să citească raportul despre Otis Amber, întocmit de detectivul privat. Îl pufni râsul și hohoti până nu mai putu, mai-mai să cadă de pe scaun.
•
Frământat de visul de cu o noapte în urmă, Theo alergă, în spatele partenerului său, jumătate din drumul până la școală până când, cu răsuflarea tăiată, strigă:
— Stop!
Doug se opri.
— Cine stă în apartamentul de lângă tine?
— Crow. De ce?
— Întrebam și eu așa.
Și el de ce nu știa? Pentru că nimeni nu se-ntreabă niciodată unde locuiește femeia de serviciu, de aia! Dar el nu era un astfel de om, nu? Și, totuși, trebuie să fi fost doar un vis. În vis, sau mai bine zis în coșmar, Crow îi VP - 102
dăduse o scrisoare, dar singurul lucru pe care-l găsise de dimineață în buzunarul halatului de baie era o batistă Westing din hârtie.
— Hei, așteaptă-mă!
Doug își reluase sprintul spre școală.
— Am descifrat indiciile. Nitrat de amoniu. Se folosește în fabricarea îngrășămintelor, explozivelor și a carburantului pentru motoare cu reacție.
— Știam eu că indiciile alea nu-s decât o grămadă de… fertilizatori, spuse Doug, alergând pe loc.
Un singur lucru conta: competiția de sâmbătă. Dacă ieșea pe primul loc sau stabilea un nou record, avea să plouă cu burse pentru facultate. Nu i-ar mai fi trebuit moștenirea.
— Stai odată locului și ascultă-mă!
Theo îl apucă pe Doug de umeri și-l sili să se oprească:
— Îți place au ba, suntem parteneri și trebuie să-ți faci și tu treaba!
— Clar, spuse Doug.
Taică-su era nervos, partenerul lui era nervos, cineva tot punea bombe și arunca în aer Apus de Soare etaj cu etaj. „Ce mai joc!”
— Ce vrei să fac?
— Să-l urmărești pe Otis Amber!
•
Cu capul dat pe spate, Flora Baumbach își puse picături în ochi, clipi, apoi se holbă din nou la banda mișcătoare de pe ecran.
HR WPP BRY TA Z WPP
1000$42½ 5000$39¼ 27 5$17¼ 5000$27¼ 5000$39½
„Vai de mine!” Acțiunile companiei Westing Paper Products urcaseră
brusc cu patru puncte și un sfert, ba nu, cu patru puncte și jumătate. Ochii îi erau încețoșați, pesemne din cauza medicamentului. Croitoreasa se așeză pe marginea scaunului și, rozându-și unghiile, așteptă ca WPP să apară din nou pe ecran. „Uite-le! WPP 40$. Vai de mine, vai de mine!” De dimineață
cumpărase acțiuni WPP cu treizeci și cinci de dolari bucata. „Ia uite-le iar: WPP 401/4$. Vai de mine, vai de mine, vai de mine!”
•
După școală, în loc să alerge pe pista din sala de sport, Doug fugi spre centrul de cumpărături, aflat la vreo jumătate de kilometru de liceu. Acolo îl văzu pe Otis Amber care așeza două cutii de la cofetărie în atașul bicicletei.
Luă apoi un pachet de la măcelărie și pedală mai departe să livreze cumpărăturile la Apus de Soare, fără să bage de seamă că o siluetă asudată, îmbrăcată în trening, se ținea după el, la cincizeci de metri în spate.
VP - 103
