— Salutare, Doug. Ce zici, termini cursa de sâmbătă în mai puțin de patru minute? întrebă ușierul.
— Ba bine că nu! Sandy, fă-mi un serviciu și fluieră când iese Otis Amber din bloc. Tare, da?
Prin dintele știrbit, Sandy scoase un fluierat atât de strașnic, că Otis Amber ar fi surzit, de n-ar fi avut casca de aviator bine îndesată pe urechi.
Lăsându-și bicicleta în parcare, Otis Amber luă autobuzul. Doug alergă în urma lui toți cei opt kilometri (la deal) până când ajunse la o casă cu o plăcuță pe care scria: E.J. Prune, avocat. Apoi, încă vreo cinci kilometri, tot la deal, după autobuzul care-l duse pe curier până în fața spitalului.
Doug se prăbuși pe un scaun în sala de așteptare, își șterse sudoarea de pe față cu tricoul și deschise o revistă. Ocupat să se holbeze la posterul de la mijlocul revistei, fu cât pe-aici să-l rateze pe Otis Amber, care ieșise în goană
din spital, de parcă îl fugărea cineva să-l omoare.
Ascunzându-se pe după mașinile din parcare, Doug îl urmări din nou pe curier până la autobuz, alergă preț de alți șase kilometri, din nou la deal (cum se făcea că toate drumurile erau la deal?), până la biroul brokerului, apoi, de acolo, fuga înapoi la liceu și, de la școală (în sfârșit, la vale!), înapoi la Apus de Soare.
Epuizat, vedeta sportivă a liceului se sprijini de un perete, felicitându-se în gând că nu era alergător de fond.
— Te-am prins!
Otis Amber îl împunse în coaste pe Doug cu un deget slăbănog:
— He, he, he! chicoti el, înmânându-i alergătorului speriat o scrisoare. E
de la avocat, de la Prune. Zice că toți moștenitorii trebuie să vină la casa Westing sâmbătă seară. Semnează aici.
Cu ultimele puteri, băiatul scrise pe confirmarea de primire Doug Hoo, alergător în cursa de 1.500 de metri, apoi se scurse din picioare, pe lângă
perete. „Ce mai alergător…” Picioarele îi erau pline de bășici, îl dureau toți mușchii, abia mai răsufla și simțea că n-o să mai fie niciodată în stare să facă
un pas.
•
Primind înștiințarea despre întâlnirea de sâmbătă seară a moștenitorilor, judecătoarea Ford își anulă restul ședințelor din ziua aceea și se grăbi spre casă. Nu mai avea mult timp la dispoziție.
Sandy îi citi din carnet:
• AMBER
VP - 104
OTIS JOSEPH AMBER. Vârsta: 62. Curier. Studii: 4 clase. IQ: 50.
Locuiește în pivnița băcăniei Green’s. Necăsătorit. Fără rude în viață.
Legătura cu Westing: a livrat cele două scrisori de la E.J. Prune, avocat.
— Aș fi zis că Otis are un IQ de minus zece, zise Sandy zâmbind.
— Treci la următorul! i-o reteză judecătoarea.
• DEERE
DR. DENTON DEERE. Vârsta: 25. Absolvent al Univ. de Med. W.
Anul I se rezidențiat, chirurgie plastică. Părinții locuiesc în Racine (nu sunt moștenitori).
Legătura cu Westing: Logodit cu Angela Wexler (vezi fam.
Wexler) care seamănă cu fiica lui Sam Westing, Violet, care era logodită cu un politician, nu cu un medic rezident.
— Da, știu, e groaznic de complicat, se scuză ușierul, am făcut și eu ce-am putut.
• PULASKI
SYDELLE PULASKI. Vârsta: 50. Studii: liceul și 1 an la școala de secretare. Secretara directorului fabricii de cârnați Schultz.
Primul concediu în 25 de ani (în total 6 luni). A locuit cu mama văduvă și două mătuși înainte să se mute în Apus de Soare.
Folosea o cârjă și înainte să-și rupă glezna în incidentul cu a doua bombă. Acum are nevoie de două cârje (le pictează!).
Legătura cu Westing: ?
— N-avem nicio fișă medicală despre boala ei, raportă Sandy. Asistenta medicală de la fabrica de cârnați Schultz spune că era perfect sănătoasă
înainte să plece în concediu.
— Ciudat, se miră judecătoarea.
O maladie suspectă și, pare-se, nicio legătură cu Westing… Sydelle Pulaski nu se potrivea nicicum în povestea asta
