Scoțând cecul din plic, moștenitorii izbucniră, pe rând, în urale.
Judecătoarea Ford semnă al doilea cec de zece mii de dolari și i-l înmână
ușierului:
— Poftim, domnule McSouthers, ar trebui să fie suficient ca să te descurci până găsești o altă slujbă.
Mulțumirile din suflet ale lui Sandy fură repede înăbușite de Sydelle Pulaski cu un „șșt!” zgomotos.
— Șșt! o imită Grace Wexler.
Capul îi căzu pe brațele încrucișate pe masă și adormi, în timp ce avocatul își dregea glasul, tușind ușor:
DOISPREZECE. Bun venit din nou în casa Westing.
Ați primit al doilea cec de zece mii de dolari. Se poate ca, până la sfârșitul zilei, să fi câștigat mult mai mult. Perechile vor fi acum strigate pe rând și fiecare va trebui să dea un răspuns, unul singur. Avocatul va consemna răspunsurile, în eventualitatea unor dispute. Avocatul nu știe răspunsul. Depinde doar de voi.
1 DOAMNA SUN LIN HOO, bucătăreasă
JAKE WEXLER, agent de pariuri
„Agent de pariuri?” Trebuie să fi fost tare distrat când semnase confirmarea de primire. Jake studie cele șase indicii de pe masă: DIN ZĂRI DOMNUL POGOARE AMERICA NEMURITOARE
Faptul că acum știa și indiciile soției sale nu-l ajuta la nimic. Trebuia să
riște și să parieze pe o miză puțin probabilă:
— Spune ceva, o îndemnă pe partenera sa.
— Bum! spuse doamna Hoo.
Ed Prune notă – Masa Unu: Bum.
2 FLORA BAUMBACH, croitoreasă
ȚESTOASA WEXLER, expert financiar
Țestoasa citi declarația pregătită:
— În ciuda faptului că bursa de valori a scăzut cu 30 de puncte de la primirea primului cec de 10.000 de dolari și până în prezent, am reușit să ne mărim capitalul la 11.587,50 de dolari, o apreciere de 27,8 la sută, calculată
pe o bază anuală.
VP - 137
Flora Baumbach trânti pe masă un teanc de bancnote și două monede de 25 de cenți care aterizară cu un clinchet.
— Bani gheață! spuse ea.
Ed Prune le rugă să repete răspunsul.
— Răspunsul mesei numărul doi este 11.587,50 de dolari.
Sandy aplaudă. Țestoasa făcu o plecăciune.
3 CHRISTOS THEODORAKIS, ornitolog
DR. DENTON DEERE, medic rezident
„Ornitolog? „Theo trebuie să fi scris titlul pompos când semnase de primire în locul lui. Poate că într-o bună zi avea să devină ornitolog. Ce noroc cu medicamentul și cu tot ce se întâmplase. Nu mai voia să acuze pe nimeni, nici pe judecătoarea Ford (apartamentul 4D), nici pe Otis (osti) Amber, nici măcar pe șontorogul pe care-l văzuse în casa Westing (cam toată lumea șchiopătase la un moment dat – astăzi era rândul lui Sandy).
— Cred că domnul Westing era un om bbun, spuse Chris cu voce tare.
Cred că ultima sa dorință a fost să facă fapte bbune. Ne-a ddat fiecăruia ppartenerul perfect cu care să ne îmmprietenim.
— Care este răspunsul mesei numărul trei? întrebă avocatul.
Denton Deere răspunse:
— Răspunsul nostru este: Domnul Westing a fost un om bun.
4 J.J. FORD, judecătoare
ALEXANDER MCSOUTHERS, concediat
— N-avem niciun răspuns! spuse fostul ușier, după cum se înțeleseseră.
Judecătoarea se uită spre masa trei. Denton Deere, cu biletul ei în mână, dădu din cap, în semn că „nu”. Otis Amber nu-și făcuse operații estetice.
