Judecătoarea se întoarse spre masa numărul șase. Așadar, Otis Amber nu putea fi Sam Westing (avusese dreptate să aibă încredere în el). Dar Crow părea că așteaptă să se întâmple ceva. „Crow știe răspunsul, știe că ea e răspunsul”, își dădu judecătoarea seama.
5 GRACE WINDKLOPPEL WEXLER, patroană de restaurant
JAMES HOO, inventator
Grace ridică brusc capul de pe masă:
— A zis cineva Windkloppel?
VP - 138
— Dă-l încolo de Windkloppel, e rândul nostru, i-o reteză Hoo, înghiontind-o să se ridice. Avocatul a încurcat numele și ocupațiile, iar eu am o bețivă pe post de parteneră.
Chipurile oamenilor dansau amețitor, podeaua se legăna. Grace se agăță
de marginea mesei plutitoare și, cu o voce răgușită, bălmăji:
— Localul nou renovat, Unu e Hoo, restaurantul atleților, va avea marea deschidere duminică. Specialitatea zilei: biban cu fructe de mare pe valuri purpurii.
Apoi se așeză, numai că scaunul nu era acolo. Țestoasei i se tăie răsuflarea, Angela se uită în altă parte, moștenitorii chicotiră pe înfundate, iar Jake își ajută soția să se ridice de pe podea.
— Vă rog, răspunsul mesei cinci? interveni avocatul.
— Ed Prune, răspunse domnul Hoo.
— Da, vă rog?
— Ăsta-i răspunsul: Ed Prune.
— Ooo!
6 BERTHE ERICA CROW, mamă
OTIS AMBER, curier
— Mamă? Am scris mamă? murmură Crow.
— Acesta este răspunsul dumneavoastră? întrebă Ed Prune.
— Nu știu, răspunse Otis Amber. Mamă e răspunsul, Crow? întrebă la rândul său, deși putea să jure că Crow scrisese Cantina pentru săraci Sfânta Izbăvire pe confirmarea de primire.
Crow repetă „mamă”, iar avocatul notă răspunsul întocmai.
7 DOUG HOO, campion
THEO THEODORAKES, scriitor
Indiciile lor: un explozibil în formula sa chimică și literele o, t, i, s. Aflat pe culmile gloriei după concursul de atletism, lui Doug nu-i mai păsa de nimic.
Theo se ridică, se întoarse spre cel pe care se pregăteau să-l acuze și, dintr-odată, revăzu scena din cantina săracilor – Otis gătind supă pentru oamenii aceia murdari și înfometați.
— Niciun răspuns, spuse Theo și se așeză la loc.
8 SYDELLE PULASKI, victimă
ANGELA WEXLER, persoană
VP - 139
Pentru ocazia specială, Sydelle se îmbrăcase într-o rochie cu dungi albe și roșii. Sprijinindu-se de cârjele cu steluțe albe pe fond albastru, asortate cu ghipsul de pe gleznă, suflă într-un camerton19 și începu să cânte, cu o notă
mai sus decât tonul dat de instrument:
O, preafrumoase patru zări, cor ți-s.
Holde de ambre, o știm patru hotare.
Pe-un plai de roade, ce martori parc-are
Munți, maiestăți purpurii.
Cu fundul măreț scos în afară, cântând fals și pe nas, Sydelle le oferi un spectacol pe cinste moștenitorilor. Dar zâmbetele batjocoritoare piereau unul câte unul, pe măsură ce perechile de jucători își auzeau cuvintele-cheie cântate de secretară:
America, America.
Domnul har pogoare, din mare-n mare.
Grație pe-ale tale valuri lucitoare.
