"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » 💙 💙 💙,, Tot ce ne-am dorit '' de Emily Giffin

Add to favorite 💙 💙 💙,, Tot ce ne-am dorit '' de Emily Giffin

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

— Doamne, te pricepi la chestiile astea, am zis, gândindu-mă dacă pentru Paige, care moștenise conformația mai robustă a lui Adam, fusese o experiență prea dură; Reece arăta fix ca mama ei.

M-am simțit prost pentru că m-am gândit la asta și am luat-o drept încă

un semn al faptului că mă concentram pe lucrurile nepotrivite. Eram sigură

că Julie nu-și făcuse nicicând griji despre așa ceva. Lipsa ei de superficialitate, împreună cu sentimentul acceptării de sine, se transmisese tuturor celor apropiați ei, în special fiicelor ei.

— E bine că am băiat, am continuat eu. Dacă aș fi avut fată, aș fi stricat-o și mai rău…

— Ba nu, a răspuns ea, fără să nege că l-aș fi stricat pe Finch.

Mi-am zis atunci că nu era cazul să fiu defensivă. Trebuia să am obrazul gros. La urma urmelor, dacă aș fi vrut pe cineva care să mi-o zică cu binișorul, aș fi apelat la Melanie.

— În fine, am zis eu.

— Da, în fine… ai vrea să mănânci ceva? Am făcut salată cu pui.

— Nu, mulțumesc, am zis. Nu prea mi-e foame acum.

— Ceva de băut? Cafea? Ceai dulce? Un pahar de rosé?

De fapt, mi-ar fi prins bine niște cofeină, dar nu voiam să întrerup momentul. Voiam să rămânem fix unde eram, pentru cât mai mult timp posibil.

— Nu, mulțumesc, am zis. Unde sunt Adam și fetele?

— Au niște comisioane de făcut… Le-am dat o listă foarte lungă.

Am zâmbit și i-am mulțumit, știind că făcuse asta numai pentru mine, probabil schimbându-și propriile planuri pentru ziua de astăzi.

— Desigur, nicio problemă, a spus ea. Deci, ia zi-mi, ce se întâmplă?

Presupun că are legătură cu Finch?

— Da și nu, am răspuns eu, după care am început să îi povestesc totul.

Vizita noastră la Tom și Lyla. Scuza lui Finch. Biletele la Luke Bryan.

Minciunile lui Finch. Minciunile lui Kirk. Totul.

VP - 167

— Afurisitul! a spus Julie în barbă. Știam eu!

Pe când începea să se ambaleze, am ridicat mâna și am oprit-o.

— Da, dar, sincer, asta e cea mai mică dintre probleme. Mă deranjează

mai degrabă… cum e ca soț și ca tată, ce fel de persoană a ajuns, în general…

Cred că aventura este doar unul dintre simptome… Și pur și simplu nu pot să

mai continui.

— Adică? a întrebat ea încetișor.

— Adică… vreau să divorțez, am spus.

Julie nu a schițat niciun gest. Ca și cum se aștepta la asta.

— În regulă, a zis ea. Să recapitulăm. Ai găsit dovezi? Mesaje sau extrase?

— Nu, doar apelul din greșeală și ce mi-a spus Tom că a auzit. Știu că este circumstanțial, dar am sentimentul că e adevărat. Un sentiment foarte puternic.

— Și e destul, a spus ea. Dar tot cred că îți trebuie un detectiv particular.

Știu pe cineva în Nashville. Este foarte bun.

Am scuturat din cap.

— Nu am nevoie de dovezi. Știu ce face.

— Da, dar vei avea nevoie de ele. Legea în statul Tennessee se bazează pe culpă.

— Adică?

— Adică adulterul joacă un rol în pensia alimentară. Și ar putea fi și un atu. Pentru Kirk este foarte important cum văd oamenii lucrurile.

— Ba nu, am zis eu, scuturând din cap.

— Ei bine, îi pasă cel puțin de cum văd anumiți oameni lucrurile. Altfel nu s-ar mai obosi cu actele de caritate.

— Poate, am zis eu. Dar oamenii ăia îi dau permis de liberă trecere indiferent de situație… pentru banii lui. Îl adoră pentru banii lui.

— Știu, a zis ea. E dezgustător.

Ne-am balansat în tăcere câteva secunde, amândouă privind la gazonul din față, care se compunea dintr-un mic pătrat de iarbă verde, o magnolie frumoasă și un strat de hortensii albe plantate de-a lungul verandei. Peisajul era atât de simplu, încât îmi amintea de desenul unui copil, până și fluturele galben care dădea târcoale unei flori din apropierea noastră. Îmi dădeam seama că și Julie se uită în direcția aceea, amândouă urmărindu-i zborul, un du-te vino în lumina soarelui.

— Deci vrei să fii avocata mea? am întrebat eu.

— Nu știu, Nina… a spus Julie cu un oftat.

— Cum adică nu știi? Ești cea mai bună prietenă a mea și ești avocat de divorțuri! am făcut eu, râzând scurt.

— Știu. Și m-aș bucura să-ți preiau cazul, a spus ea, deși mie nu mi se VP - 168

părea nimic de bucurat în acest context. N-am nicio îndoială că m-aș

descurca. Dar poate ai vrea să iei în considerare pe cineva mai bun.

Are sens