Era un lucru destul de jenant de zis, dar Finch a zâmbit și a răspuns:
— Da, ne întâlnim din nou.
Am privit în susul străzii, apoi în spatele nostru.
— Ești bine? m-a întrebat Finch.
— Da. Pornește, am spus, râzând nervos și făcându-i semn să conducă. I-am spus tatei că merg să învăț la Grace.
— Am înțeles, a făcut Finch, ieșind de pe alee. I-am scanat dintr-o privire ținuta: pantaloni gri de trening, un tricou polo cu logo-ul unei bărcuțe și niște papuci de la Adidas. Pe cât de elegant fusese cu o seară în urmă, am decis că îi stătea mult mai bine îmbrăcat așa.
M-a prins uitându-mă la el și mi-a adresat cel mai dulce zâmbet.
— La ce te gândești? m-a întrebat el.
— La nimic, am zis, întorcându-i zâmbetul.
Și chiar nu mă gândeam la nimic. Eram prea ocupată să simt chestii. Și toate bune.
VP - 176
Pe când ne îndreptam spre partea lui de oraș, a dat drumul la radio, apoi a căutat ceva prin playlistul lui, întrebându-mă ce voiam să ascult.
— Luke, am răspuns eu, fiindcă părea să fie muzica noastră. Cântecele noastre.
El a încuviințat din cap și a pus „Drunk on You”, cântând și el pe ici, pe colo. Nu prea avea voce, dar, din nu știu ce motiv, chestia asta mă făcea să îl plac și mai mult.
Nu prea era cine știe ce trafic în Nashville duminica, mai ales în timpul slujbei, așa că, după câteva cântece, am ajuns pe aleea lui Finch. Casa lui era superbă, mai mare și mai frumoasă decât a lui Grace sau a lui Beau – ceea ce spunea destule. Nu eram chiar surprinsă, de vreme ce știam că era plin de bani, dar tot eram uimită și puțin intimidată.
Am coborât din mașină și ne-am îndreptat spre verandă. Finch a descuiat ușa și mi-a făcut semn să intru prima. A pornit alarma, dar el s-a întors și a tastat imediat codul, reducând-o la tăcere.
— Deci, a spus el, închizând ușa, ce vrei să facem?
Am ridicat din umeri, privind de jur-împrejurul holului foarte elegant.
— Ce vrei tu… Unde ziceai că sunt ai tăi? am întrebat, deși nu-mi spusese.
— Mama e la Bristol, orașul ei natal.
— E din Bristol? am făcut eu, fiindcă îmi închipuisem că era dintr-un loc mai chic, ca New York sau California.
— Da, provine dintr-o familie săracă, a spus el nonșalant.
— A, am făcut eu, gândindu-mă ce însemna pentru el sărac și dacă mă
încadram și eu în aceeași categorie. Dar mi-am zis apoi că nu contează și că
nu ar trebui să mai analizez atât lucrurile. Și tatăl tău?
— Se întoarce azi din Texas… dar nu aterizează decât peste câteva ore.
— A, super, am zis, în timp ce Finch s-a întors și m-a condus de-a lungul holului într-o bucătărie albă, superbă.
— Îți aduc ceva de băut?
La început, am crezut că vorbește de alcool, dar apoi a clarificat:
— Ceai? Suc? Cred că avem portocale și grepfrut… Apă?
Am spus că mi-ar prinde bine niște apă.
— Minerală sau plată? a continuat el, o întrebare pe care nu am mai auzit-o decât atunci când bunica m-a dus la un restaurant mai elegant.
— Ăăă, nu contează. Plată, cred, am zis, observând uriașa lespede de marmură de pe bufetul din bucătărie, cu vinișoare albastre ca acelea din atlasele tatei.
Finch a deschis ușa unui uriaș frigider din inox și a scos două sticle de Smart Water. Mi-a dat mie una, apoi și-a desfăcut-o pe a lui și a luat o gură. I-am urmat exemplul și am înghițit o dată, apoi ne-am zâmbit.
VP - 177
— Hai la subsol, a spus Finch.
Am încuviințat, amintindu-mi deodată de subsolul neterminat al lui Caleb, cu podelele lui de ciment și cu pereții de beton, mirosind a nisip de litieră și clor. Știam că al lui Finch nu avea să fie nici pe departe așa, însă, după ce am coborât și a aprins lumina, aproape că am izbucnit în râs din pricina contrastului. Arăta ca un cazino dintr-un hotel: cu un bar plin, o masă de biliard, câteva jocuri video vechi și mașini de pinball, o canapea uriașă din piele și o grămadă de fotolii cu spătar rabatabil, toate poziționate în jurul unui televizor gigantic, care părea mai degrabă un ecran de cinema.
— Bine ai venit în bârlogul meu.
— Uau! am făcut eu, prea impresionată ca să fac pe indiferenta. Este incredibil!
Mi-a mulțumit, zâmbind modest, apoi s-a dus la canapea și s-a așezat, bătând ușor cu mâna pe perna de lângă el. M-am așezat, fiind despărțiți acum de numai câțiva centimetri.
