Willow a simțit cum crește senzația de panică. Mike fusese atât de țanțoș la întâlnirea cu sătenii din această dimineață, de parcă era totul aranjat deja.
— Rahat, lui Mike n-o să-i placă deloc chestia asta.
— Hmm, s-ar putea să știe deja, a zis Kellie întorcându-se spre ea.
Mike a invitat pe cineva de la departamentul de planificare urbană din consiliul Lewes la întâlnirea cu localnicii, la casa de cultură? a întrebat ea nonșalantă.
— Nu, nu cred. De ce?
Willow simțea cum îi bate inima tot mai tare.
— Pentru că s-ar putea ca Leo și Mike să știe deja despre acest cimitir, dar Mike încearcă să ascundă faptul că este acolo până ce se semnează înțelegerea.
— Probabil că o asemenea veste i-ar îndepărta de tot pe dezvoltatori, remarcă Willow încordată.
— Doar un pic. Te costă zece mii și o lună de muncă să muți un schelet uman, așa că excavarea unui cimitir poate dura câțiva ani.
Dezvoltatorii fug cât îi țin picioarele când aud de ele. Întâmplător, Mike
are parola dosarului tău pe care îl depui la primărie?
— Sigur că da, de ce? a întrebat Willow.
— Ar fi bine să verifici că nu conține nimic despre care să nu știi înainte de ședința de mâine.
Kellie a coborât din mașină și a deschis portbagajul mașinii, apoi a început să pună una peste alta diferitele bucăți ale machetei, ca să le care înăuntru.
— De ce ar include Mike ceva despre care eu să nu știu? Cu siguranță își dă seama că voi verifica, a zis Willow în timp ce traversau aleea ce ducea la ușa biroului.
— Nu neapărat. Se bazează pe faptul că oamenii nu mai verifică
lucrările pe care le-au predat deja. În trecut a mai adăugat lucruri la un proiect mare, de genul acesta – poate o cerere pentru câteva apartamente în plus, pe care localnicii nu le-ar înghiți prea bine, astfel încât, atunci când vorbești cu oamenii, tu nu trebuie să îi minți în față.
— Dar dosarul acela poartă numele meu, a zis Willow privind-o pe Kellie stupefiată. Vorbești serios? Simțea lacrimile care îi frigeau ochii. De ce mi-ar face una ca asta?
— Deoarece contractul acesta valorează mulți bani și vrea să îl pună
în mișcare cât se poate de repede, ceea ce nu se va întâmpla dacă pe teren se află un cimitir. Probabil crede că oricum vei pleca în scurtă vreme.
Există un motiv pentru care nu sunt femei în firma asta, bărbații le tratează execrabil, pentru că în mintea lor avem o durată scurtă. Facem copii, concediul maternal îi costă o avere, iar într-un final, când ne întoarcem la muncă, nu mai stăm peste program până la niște ore imposibile, ca altădată.
— Dar Leo Hilton? El trebuie să știe – de ce nu mi-a spus nimic?
Lucrăm împreună de un an.
Willow s-a îmbujorat, simțindu-se ca o școlăriță credulă.
— Poate nu știe cât de important este lucrul acesta. Sau poate că
Mike i-a zis să nu spună nimic.
Willow a simtit lacrimi usturătoare în ochi.
— Dar lucrul acesta mi-ar putea afecta grav cariera. Blackers Homes este una din cele mai mari companii dezvoltătoare din țară; m-ar putea târî în instanță din cauza asta.
— Uite, eu nu fac decât o presupunere. Poate greșesc. Dar lucrez aici
de multă vreme și nu ar fi prima dată. Mike a tras pe sfoară mulți dintre propriii angajați ca să obțină o aprobare de construcție.
Ajunse la intrare, Kellie a băgat cheia în broască și au intrat în clădirea de birouri în stil georgian, cu două etaje. Willow a urmat-o și, în timp ce urcau treptele spre primul etaj, au văzut lumină în cabinetul lui Mike, aflat la capătul biroului de tip open space.
Kellie s-a apropiat de biroul ei plin de bucăți de hârtie, ambalaje de la dulciuri și fotografii înrămate cu copiii ei și a așezat cutiile pe care le căra pe podea.
— Bun, le sortez mai târziu. Am o grămadă de facturi de care să mă
ocup acum.
— Mulțumesc, Kellie, a zis Willow, încă sub imperiul discuției. Îți sunt recunoscătoare pentru ajutor și îmi pare rău că ți-am stricat ziua.
— Nici o grijă, sunt obișnuită, i-a făcut Kellie cu ochiul. Dacă aș fi în locul tău, as afla cu ce am de-a face și aș căuta niște dovezi înainte de a sta de vorbă cu Mike, altfel s-ar putea să își ascundă urmele. Nu te beșteli prea tare. Durează până înveți lucrurile astea, doar ești la primul proiect.
Este ușor să te lași captivată. La început nici nu îți dai seama cum funcționează, dar în decursul timpului înveți unde se ascund rahaturile.
Kellie și-a pus căștile și s-a așezat la laptop, lăsând-o pe Willow singură cu gândurile ei. S-a uitat spre cabinetul lui Mike. Îl auzea vorbind cu cineva; era o voce familiară, pe care a recunoscut-o. A mai înaintat câțiva pași și l-a auzit pe Leo râzând. S-a simtit copleșită de dorința de a bate la usă și de a-i întreba fără ocolișuri despre cimitir. Dar dacă Mike ascundea ceva, avea nevoie de dovezi.
În minte a început să i se formeze o idee. A scos telefonul și a apăsat pe aplicația audio, apoi pe butonul înregistrare. A inspirat adânc de câteva ori, a bătut la ușă și a așteptat.
— Intră, a zis Mike.
