nu mai suferea de mânie. Dar era mereu acolo, pândea sub suprafață; nimic nu se schimbase.
A rămas tăcut, iar scrumul cădea pe podea, la picioarele lui, în timp ce ea continua, vorbind cu o voce mai calmă acum.
— Șeful meu m-a rugat să conduc proiectul, iar eu voiam să o fac.
Eram îngrijorată de reacția ta, dar am așteptat un proiect de anvergura aceasta ani întregi. Am muncit din greu ca să ajung în acest punct; dacă
l-aș fi refuzat, îmi era teamă că nu voi mai primi altă șansă.
— Așadar, ai lucrat cu Leo Hilton. Știe cine ești?
Chipul lui Bobby era alb ca ceara.
— Nu.
Lui Willow i s-a făcut din nou greață. Știa că se va simți trădat, dar la asta nu se așteptase.
— Uite, tată, de asta am evitat să îți spun. A simțit că o podidesc lacrimile. Aveam nevoie de slujba aceasta. Nu îmi permit luxul de a refuza oferte de muncă; nu am pe nimeni la care să apelez pentru ajutor financiar.
— Ah, bine, vrei să zici că ai fost nevoită să accepți proiectul oferit de Hilton pentru că eu sunt un tată de tot rahatul? Te-ai gândit vreodată
că poate tocmai ei și tot ce mi-au făcut mie sunt adevăratul motiv?
— N-am vrut să sune așa. Nu vreau să spun decât că uneori trebuie să mă pun pe mine pe primul loc, deoarece m-am obișnuit să fiu singura persoană în care pot avea încredere. Simțea că limba i se înnoadă, că
vorbele îi ies greșit. Poate reușesc să mă explic ceva mai bine, să-ți spun de ce am acceptat să conduc proiectul.
Și-a șters lacrimile, încercând să se controleze.
— Dacă aș fi știut de la început, aș fi putut să te avertizez să stai departe de ei. Te vor folosi, apoi te vor arunca deoparte ca pe o măsea
stricată, asta fac ei. A mai tras un fum din țigară, iar furia i s-a transformat în tristețe. Așa s-a întâmplat cu mine. I-am întors spatele tatălui meu, care era sângele meu, pentru familia Hilton, tocmai în ziua în care a murit. L-am lăsat singur în seara aceea, ca să dau fuga și să îl ajut pe Richard Hilton cu niște nenorocite de lumini pentru petrecere, iar el a murit. Își măcelărise propria cireadă, iar eu l-am părăsit. Nu mi-o voi ierta niciodată, și pentru ce? Ca să ajut un om care m-a aruncat în calea lupilor. El m-a avertizat în legătură cu Hiltonii, dar eu nu l-am ascultat.
Fii atentă, Willow, habar n-ai de ce sunt în stare. A mai tras un fum din țigară, cu ochi morți. Prin urmare, demolezi casa parohială?
Willow a încuviințat din cap.
— E o ruină, tată, nimeni n-a mai locuit acolo de la plecarea ta.
— Dar mormintele? Ce se va întâmpla cu ele?
Willow a simțit din nou o greutate în stomac.
— N-am știut despre cimitir până azi, a zis ea în șoaptă. Nu sunt înregistrate pe nici una din hărțile locale – și pe asta se bazează și Leo, cred.
— Nici nu mă așteptam să fie. Acolo îi înmormântau pe săraci, pe mamele nemăritate care mureau la naștere. Și o vrăjitoare, dacă este să
dăm crezare folclorului. Nici unul dintre ei nu a avut o piatră de mormânt propriu-zisă, numai pietricele sau cruci din lemn. Pe mormântul vrăjitoarei era un morman de pietre. Se pare că localnicilor le era teamă că ar putea să revină la viață. Nell era fascinată de mormântul acela, a adăugat el, pierdut în gânduri.
— Eu am aflat despre ele abia astăzi, din întâmplare, de la o localnică. Din ce spui, pare că sunt multe rămășițe umane pe terenul acela, ceea ce înseamnă că sunt într-un mare rahat dacă nu mint, ca să îl apăr pe Leo.
— Să nu minți niciodată ca să îl aperi pe Leo. Așa am făcut eu și am ajuns în spatele gratiilor, a zis el cu o voce cruntă.
— Ce vrei să spui? Despre ce ai mințit? a întrebat Willow, cu ochii larg deschiși.
— Nu contează, nu vreau să vorbesc despre asta.
— Ce surpriză, a murmurat ea pentru sine.
Tatăl ei i-a aruncat o privire.
— Să nu ai încredere în el și niciodată să nu încasezi un glonț în locul
lui. Promite-mi, Willow.
O privea într-un fel care o stânjenea, de parcă ar fi putut să vadă
înăuntrul ei.
— Bine, promit, a oftat Willow, aproape în lacrimi.
— Nell știe despre planul de dărâmare a casei parohiale?
Willow a încruntat din sprâncene.
— Nell? Nu știu, tată. N-am întâlnit-o niciodată.
A scos un hohot scurt și a clătinat din cap, din nou nervos.
