— Ar fi de folos dacă ai înceta să mă mai minți, Willow. Dar bine, cum zici tu.
— Nu mint. Willow l-a văzut pe tatăl ei ridicându-se și începând să
măsoare camera cu pasul. Nu înțeleg. Cum să o fi întâlnit? Nu ne-ai prezentat niciodată, habar nu am unde locuiește, nici măcar cum arată nu știu.
Nu-și mai putea stăpâni lacrimile. Își dorea cu disperare un tată care să comunice cu ea, să o țină în brațe, să îi spună că este mândru de ea.
Puteau petrece oricât timp voiau renovându-i apartamentul, plimbându-se împreună, construind poduri, dar când situația se împuțea, obloanele erau coborâte imediat.
— Tată, de ce nu te mai vezi cu Nell? Este clar că o iubești foarte mult, a zis ea, lăsându-și privirea să coboare spre fotografia lui Nell, aflată în vârful grămezii. Ce ți-a făcut?
— De ce nu o întrebi singură? a rostit el scurt.
— Cum să o întreb? Unde este? Lacrimile se porniseră să curgă de acum. De ce ești atât de nemilos?
— Pentru că îmi dau seama când sunt mințit, s-a răstit el.
— Nu mint! A fost nevoie de mult curaj ca să vin aici, tată. Am crezut că putem să avem o discuție deschisă, ca să nu mai trebuiască să-ți ascund lucruri sau să te mint. Știi, tată, unul dintre principalele motive pentru care am acceptat acest proiect a fost ca să mă apropii mai mult de tine. Ca să aflu despre originile tale, despre lucrurile care ți s-au întâmplat și care te-au făcut așa cum ești acum. Așa că să nu-mi spui mie despre cum e să fii mințit. Tu n-ai fost cinstit cu mine în legătură cu nimic, începând cu ziua în care m-am născut.
Bobby s-a oprit locului.
— Nu știu de ce vrei să mă rănești astfel, dar cred că ar fi mai bine să
pleci.
Vorbea calm, fără emoție.
— Tată, te rog, nu mă îndepărta din nou.
— Sunt mândru de tine, Willow. Casa aceea nu a adus decât nefericire mamei și bunicii mele. Mă bucur că va fi dărâmată. Poate acum pot lăsa trecutul în spate, o dată pentru totdeauna.
În clipa aceea, s-a auzit soneria. Era ca un țipăt pătrunzător. Bobby s-a uitat la Willow încruntat, apoi a traversat încet holul de la intrare și a deschis ușa.
A urmat o neașteptată explozie de strigăte și agitație. Ușa a fost izbită de zid și doi polițiști s-au aruncat spre el, împingându-l cu spatele la perete și încătușându-l. Alți doi polițiști au început să gonească prin tot apartamentul, deschizând șifoniere și dulapuri, căutând sub pat și strigând „Sienna? Sienna? Sienna! ”
— Ce se întâmplă? a întrebat Willow, punându-se în fața unuia dintre polițiști.
— A dispărut o fetiță din Kingston. Tatăl dumitale a fost văzut astăzi în apropierea locuinței copilului, în jurul orei la care a dispărut.
— Stați puțin, ce? Unde îl duceți? a cerut ea să i se spună.
— La secția de poliție din Lewes, a zis ofițerul, în timp ce Bobby era escortat spre ieșirea din apartament.
Un alt polițist a trecut pe lângă ea, vorbind în aparatul de radioemisie.
— Nu este aici. Repet: Sienna Hilton nu se afiă pe proprietatea suspectului.
— Bine, îi voi informa pe părinți, a venit răspunsul.
Nici unul dintre polițiști nu a aruncat vreo privire spre Willow în timp ce îl scoteau pe ușă pe tatăl ei mai mult târându-l, într-un val-vârtej de tropăieli, strigăte și uși trântite – apoi, liniște.
A rămas în apartamentul tatălui ei, șocată, înghițindu-și lacrimile, apoi s-a forțat să ajungă până la telecomandă și să pornească televizorul.
A schimbat canalele până a dat de știri, apoi a pornit sonorul.
— Sienna Hilton, fetița în vârstă de șapte ani, lipsește încă, după ce a dispărut în prima parte a acestei zile din grădina casei părinților ei, aflată
în satul Kingston, East Sussex. Un bărbat care a fost remarcat în apropierea casei a fost arestat pentru suspiciunea de răpire și va fi
interogat. Sienna Hilton este fiica omului de afaceri Leo Hilton, a cărui soră, Alice, a fost subiectul unei celebre dispariții din aceeași casă, în urmă cu aproape cincizeci de ani, într-un caz care nu a fost niciodată
rezolvat.
Willow a închis televizorul și a alergat spre baie, unde a vomitat toată cafeaua pe care o băuse mai devreme. După aceea s-a așezat pe marginea căzii, a deschis robinetul de apă rece și s-a stropit pe față. Când a băgat mâna în buzunar după un șervețel, degetele i s-au închis peste bilețelul pe care îl luase de la Fortăreață.
O singură persoană putea să o ajute acum: sora lui Bobby, Nell James. O persoană pe care nu o întâlnise niciodată și despre care nu știa nimic – în ciuda insistenței tatălui ei că o cunoștea. O femeia care –
judecând după bilețelul pe care îl scrisese – putea arunca lumină asupra dispariției lui Alice. O femeie pe care nu avea nici cea mai vagă idee cum ar putea să o găsească.
18.
Nell
Decembrie 1969
Dragă Bobby,
Niciodată nu mi-am închipuit că ar putea să îmi fie atât de dor de tine, și detata, și de fermă. Oamenii se poartă frumos cu mine aici, dar totul sună, și sesimte, și miroase diferit de lucrurile cu care sunt obișnuită. Și este atât de frig!
