Știu că se încearcă contactarea familiei tale. Am întrebat despre situația ta, pentru că eram îngrijorați și ne-au spus că au fost anunțați că vine cineva să te ia.

— Bună, Nell, a zis femeia, care se oprise la capătul patului ei. Era palidă și avea pe buze un ruj roșu, iar în mână strângea neliniștită o poșetă. Nell și-a îndreptat spre ea ochii încă încețoșați de lacrimi, încercând să își dea seama cine este. Îți amintești de mine? a întrebat femeia, zâmbind.

Vizitatoarea s-a uitat spre mama lui Heather și a schițat un zâmbet.

— Bună ziua, i-a zis ea, cam tăios.

Emma a salutat-o cu o mișcare din cap, apoi a bătut-o pe mână pe Nell și s-a întors lângă patul fiicei sale.

Nell s-a ridicat în capul oaselor, uimită să o vadă pe vizitatoarea sa.

Femeia s-a așezat stângace lângă ea și a pus pe pat un ursuleț.

— E pentru tine, Nell. Cum te simți?

Nell s-a uitat la femeia de lângă ea, sorbind-o din priviri. În sfârșit, stătea cineva pe patul ei, dar nu era cine crezuse. Nu știa unde erau tata și Bobby; de ce venise să o vadă femeia aceasta, pe care nici nu o cunoștea?

— Bine. Mă simt mai bine, cred, a zis ea, speriată să pună alte întrebări, ca să nu o alunge pe femeie.

— Ei bine, sunt vești minunate, a spus femeia frământându-și mâinile nervoasă, înainte de a răspunde la întrebările care parcă roiau în jurul capului lui Nell. Mă întrebam dacă nu ai vrea să vii și să locuiești cu mine și cu soțul meu o vreme. Am sunat în urmă cu ceva timp ca să

întreb de tine și ei cred că ești pregătită să pleci acasă. Ai vrea?

Gândurile îi vâjâiau prin minte; nu știa ce să creadă despre această

vizitatoare.

— De ce nu poate veni tata să mă ia?

Femeia și-a privit mâinile și a așteptat un timp înainte de a răspunde.

— Tatăl tău a avut un accident, Nell.

Nell a simțit lacrimi usturătoare în ochi. De-asta nu venise.

— Ce fel de accident? a întrebat ea.

— Un accident la fermă. N-a fost vina nimănui, a spus femeia, ferindu-și privirea.

— Dar se va face bine? a implorat-o Nell, știind deja că nu se va face bine.

— Nu, Nell, îmi pare rău. Este sus, în ceruri, cu mămica ta.

Nell a simțit cum camera rece se umple de căldură. Și-a tras genunchii la piept, și-a îngropat capul între ei și a început să hohotească.

A încercat să înăbușe zgomotele plânsului când femeia a înconjurat-o cu brațele, dar știa că toată lumea o aude. Sanatoriul era în mod normal cufundat într-o tăcere mormântală, întreruptă numai de accesele de tuse și de murmurele doctorilor, dar în zilele de vizită scările și coridoarele erau pline de oameni, iar cacofonia sporovăielilor umplea încăperea.

Acum toată lumea tăcuse.

Nu știa cât timp plânsese, dar în cele din urmă a rămas fără putere.

Și-a ținut respirația mult timp, dorindu-și să se întoarcă în timp numai cinci minute, la momentele când credea că tatăl ei nu venea pentru că era prea ocupat sau nu avea bani pentru biletul de tren. A închis ochii și prin față i-a trecut imaginea fratelui ei.

— Unde e Bobby? a îngăimat.

— A plecat pentru o vreme.

— Nu pot să mă duc să stau cu el?

— Din păcate, nu, nu primesc decât băieți acolo. Dar sunt sigură că

se va întoarce acasă în scurt timp.

— Pot să mă întâlnesc cu Alice? a zis Nell.

— Vom vorbi despre asta mai târziu. Hai să te îmbrăcăm acum. O

rog eu pe asistentă să-ți adune lucrurile.

Când femeia s-a îndepărtat, Emma s-a uitat spre Nell și i-a zâmbit blând.

— Pleci, Nell? a întrebat ea

— Așa cred, a răspuns Nell, dându-se jos din pat pe picioare nesigure.

A ridicat ursulețul pe care i-l dăduse femeia și s-a apropiat de Heather, care stătea întinsă în pat, foarte palidă.

— Îți mulțumesc că ai avut grijă de mine, Heather. Sper din tot sufletul să te simți mai bine în curând.

A pus ursulețul pe pernă, lângă capul lui Heather.

Heather a zâmbit.

— Mulțumesc, Nell. O să-mi scrii? Acum te pricepi foarte bine la scrisori.

— Bine.

— Gata, Nell. Vrei să tragi draperia în timp ce te îmbraci?

Femeia se întorsese și îi zâmbea.

În timp ce se îmbrăca cu hainele pe care i le pregătise tatăl ei, Nell a inspirat mirosul casei parohiale, care se simțea încă – miroseau a săpun cu care fuseseră spălate de Bobby în cadă și a fum pentru că fuseseră

uscate lângă foc; o părticică de acasă.

— Îi vom simți lipsa lui Nell, i s-a adresat Emma femeii în timp ce Nell își trăgea puloverul de lână peste cap. Este o fetiță minunată. Puteți să ne dați adresa dumneavoastră, ca să îi poată scrie Heather?

A urmat o pauză.