— Pentru că viața ei, așa cum o știa, s-a terminat. Trebuie să plec, să

rezolv niște probleme de familie. O zi bună, domnișoară Green, îți urez noroc în carieră. Sper să devii o voce pentru femeile de genul mamei mele.

Bella s-a întors, ca Milly Green să nu-i vadă lacrimile din ochi, apoi a ieșit din cafeneaua caldă și a pornit pe lungul drum spre Kingston.

25

Vanessa

Ajunul Anului Nou, 1969

— Unde se află Bobby James acum? Toții ochii s-au oprit asupra Vanessei, când a pornit-o spre ușă. Trebuie să vorbesc cu el, trebuie să

aflu exact ce s-a întâmplat și ce i-a spus lui Alice înainte să o lase să plece.

Sergentul de poliție care adusese vestea despre moartea lui Alfie James s-a uitat spre superiorul lui.

— Spune, băiete, unde se află? s-a răstit detectivul Mills la el.

— Îl duc la secție pentru interogatoriu, domnule, dar tocmai a murit tatăl lui, e șocat – nu zice nimic deocamdată.

Tânărul sergent făcuse ochii mari și, în ciuda paltonului gros și a mănușilor, tremura de frig.

— Trebuie să-l văd, a spus Vanessa ștergându-și furioasă lacrimile care îi curgeau pe obraji.

— Doamnă Hilton, vă asigur că dacă are vreo informație, o scoatem noi de la el.

— Nu! Îl știu pe băiatul ăsta, trebuie să vorbesc cu el. Îmi voi da seama dacă ascunde ceva. Vin cu dumneavoastră la secție.

— Doamnă Hilton, vă rog, ar fi mult mai bine dacă ați sta aici. Vă

vom anunța de îndată ce vom avea vești, a zis detectivul Mills și a făcut un pas în fața ei.

— Vreau să știu cu exactitate unde l-ați găsit pe Alfie James.

Oamenii dumneavoastră cercetează locul acela? Fata mea a căzut și s-a rănit în timp ce căuta cățelul. Sunt sigură. Ah, Doamne, este acolo. A lăsat-o acolo, în zăpadă, a început Vanessa să plângă din nou.

— Avem oameni care cercetează fiecare centimetru pătrat în zona unde a fost găsit cadavrul lui Alfie James, a repetat detectivul.

— Duceți-mă acolo. Vreau să ajut. Nu pot sta aici, simt că îmi pierd mințile.

Vanessa si-a tras cizmele și si-a luat haina de blană din cuierul din hol.

Detectivul a privit spre colegul lui.

— Porter, sună la secție și spune-le că am plecat spre câmpul de lângă vechea casă parohială. Apoi găsește-l pe Richard Hilton și spune-i să vină acolo.

A deschis ușa din față, iar în casă a pătruns o rafala de aer rece.

— Și Leo, el unde este? a zis Vanessa uitându-se spre Dorothy, care se afla la baza scărilor.

— Probabil a ieșit cu Richard, ca să se alăture echipei de căutători, a spus Dorothy. Nu-ți face griji, îl anunț eu unde ești dacă îl văd.

— O, Doamne, Alice, te rog să fii acolo, a zis Vanessa cu voce tare când a pășit peste pragul casei și l-a urmat pe Mills spre mașina de poliție parcată lângă luminile care-i acaparau ei și lui Richard toată atenția când a văzut-o pe fiica ei probabil pentru ultima oară în viață, alergând prin fața casei în rochița ei roșie.

Ar fi dat orice, absolut orice pe lume, să se poată întoarce la momentul acela; să alerge spre fetița ei, s-o strângă în brațe și să nu-i mai dea drumul niciodată.

Detectivul i-a deschis portiera din dreptul locului pasagerului, apoi a urcat la volan și a pornit motorul. Mașina a prins viață, iar când au pornit pe aleea de acces, Vanessa a ridicat capul și a văzut că în depărtare se arătau zorii stacojii.

Scurtul drum pe aleile șerpuitoare, pe care le străbătuse de o mie de ori de când locuia la Conacul Tiselor părea să nu se mai sfârșească. A stat ținându-se de scaunul ei în timp ce mașina a derapat de două ori pe gheața întunecată înainte de a se redresa. La curba fără vizibilitate care ducea către casa parohială și unde drumul se îngusta, au întâlnit farurile unei alte mașini, care venea cu viteză mare spre ei. Mills a apăsat brusc pe pedala de frână, oprindu-se cu scârțâit de roți chiar înainte de o ciocnire frontală cu celălalt vehicul. A coborât geamul, dând înnebunit din mâini și strigând:

— Mișcă!

Vanessa s-a uitat spre detectiv și a simțit că inima i se face fărâme.

Încercase să o ignore, dar pe măsură ce treceau orele era evident că

îngrijorarea lui Mills creștea. Întrebările care se învârteau la început în jurul faptului că Alice era un copil neascultător, care mai fugea uneori de acasă, încetaseră, înlocuite de căutarea unei alte explicații. Una mult mai tulburătoare. Dorise ca el să ia dispariția lui Alice mai în serios, dar acum,

că o făcea, îngrijorarea lui o îngrozea: ceruse pijamaua lui Alice, ca să

poată fi căutată cu câini antrenați; polițiștii mergeau din ușă în ușă, trezindu-i pe săteni din somn, ca să caute prin magazii și loveau cu bastoanele în gardurile vii, acoperite cu zăpadă. Dintr-odată, îi era dureros de limpede că nu mai căutau o fetiță dispărută, ci un cadavru.

Mills a înjurat pentru sine, în timp ce vehiculul venit din față dădea cu spatele înspre o poartă care se deschidea pe partea Vanessei și aștepta adăpostit în umbră. Îi era aproape imposibil să îl identifice pe șofer, dar când au trecut prin dreptul lui, Vanessa și-a dat seama că era un vehicul pe care îl cunoștea. Farurile pâlpâitoare și acoperișul din pânză, prin care se strecura apă de câte ori ploua, îi spuneau că mașina care gonea dinspre casa parohială era Land Roverul lui Richard.

Mills s-a oprit, iar Vanessa a coborât geamul.

— Vreo veste?

— Nimic, a strigat Richard drept răspuns.

Când Mills a pornit mai departe, Vanessa a privit în cabina Land Roverului. Nu a văzut decât timp de o secundă, dar imaginea celor două

siluete care priveau drept în față a simțit-o ca pe o lovitură în stomac. Fiul ei, Leo, iar alături de el soțul ei. Leo ținea capul plecat; era evident că

plânsese.

Într-o fracțiune de secundă, dispăruseră.

Vanessa și-a mușcat buza cu putere, iar degetele cu care se ținea de scaun i s-au albit. Nici nu se putea gândi la cât de frig îi era, o femeie în toată firea în interiorul unei mașini, îmbrăcată într-o haină din blană de vulpe. Alice fusese afară, în frigul năprasnic, toată noaptea, într-o rochiță

roșie și pantofiori roșii, lucioși. Dacă alunecase într-un șanț, nu era nici o șansă ca să fi supraviețuit la aceste temperaturi, dar dacă era captivă

undeva, înăuntru, exista speranță – dacă o găseau repede. Poate ajunsese până la casa parohială și intrase în hambar, în căutarea cățelușului, și căzuse acolo.

— Te rog, fii acolo, Alice, te rog să fii acolo, repeta Vanessa pentru sine, încercând să nu-și piardă mințile.

Când au virat pe un drum îngust acoperit de zăpadă, Mills a apăsat din nou frâna.