— Este, a fost de acord Bella. Trebuie să plec acum, domnișoară
Green. Am niște treburi urgente de rezolvat în privința fiului meu. Sper că veți scrie despre toate acestea.
— Credeți că mai este cineva care ar fi de acord să vorbească cu mine, ca să mai găsim și alte dovezi? a întrebat Milly, în timp ce Bella se ridica să plece.
— Sally, servitoarea din casa familiei Hilton, cea care a fost martora principală a acuzării, știe adevărul. Domnul Lyons putea să îi pună
întrebări, să scoată adevărul de la ea, dar a ales să nu o facă.
— Credeți că ar fi de acord să vorbească cu mine? a zis Milly, nerăbdătoare.
Bella a ridicat din umeri.
— Depinde de familia Hilton financiar și are de crescut o fetiță.
Nu-și poate permite să-și piardă slujba. Dar poate în anii care vin va fi de acord să vorbească. Va fi prea târziu pentru mama mea, dar va fi bine de știut că numele i-ar putea fi reabilitat într-o bună zi.
— Cum adică va fi prea târziu? a zis Milly, încruntându-se.
— Pentru că viața ei, așa cum o știa, s-a terminat. Trebuie să plec, să
rezolv niște probleme de familie. O zi bună, domnișoară Green, îți urez noroc în carieră. Sper să devii o voce pentru femeile de genul mamei mele.
Bella s-a întors, ca Milly Green să nu-i vadă lacrimile din ochi, apoi a ieșit din cafeneaua caldă și a pornit pe lungul drum spre Kingston.
25
Vanessa
Ajunul Anului Nou, 1969
— Unde se află Bobby James acum? Toții ochii s-au oprit asupra Vanessei, când a pornit-o spre ușă. Trebuie să vorbesc cu el, trebuie să
aflu exact ce s-a întâmplat și ce i-a spus lui Alice înainte să o lase să plece.
Sergentul de poliție care adusese vestea despre moartea lui Alfie James s-a uitat spre superiorul lui.
— Spune, băiete, unde se află? s-a răstit detectivul Mills la el.
— Îl duc la secție pentru interogatoriu, domnule, dar tocmai a murit tatăl lui, e șocat – nu zice nimic deocamdată.
Tânărul sergent făcuse ochii mari și, în ciuda paltonului gros și a mănușilor, tremura de frig.
— Trebuie să-l văd, a spus Vanessa ștergându-și furioasă lacrimile care îi curgeau pe obraji.
— Doamnă Hilton, vă asigur că dacă are vreo informație, o scoatem noi de la el.
— Nu! Îl știu pe băiatul ăsta, trebuie să vorbesc cu el. Îmi voi da seama dacă ascunde ceva. Vin cu dumneavoastră la secție.
— Doamnă Hilton, vă rog, ar fi mult mai bine dacă ați sta aici. Vă
vom anunța de îndată ce vom avea vești, a zis detectivul Mills și a făcut un pas în fața ei.
— Vreau să știu cu exactitate unde l-ați găsit pe Alfie James.
Oamenii dumneavoastră cercetează locul acela? Fata mea a căzut și s-a rănit în timp ce căuta cățelul. Sunt sigură. Ah, Doamne, este acolo. A lăsat-o acolo, în zăpadă, a început Vanessa să plângă din nou.
— Avem oameni care cercetează fiecare centimetru pătrat în zona unde a fost găsit cadavrul lui Alfie James, a repetat detectivul.
— Duceți-mă acolo. Vreau să ajut. Nu pot sta aici, simt că îmi pierd mințile.
Vanessa si-a tras cizmele și si-a luat haina de blană din cuierul din hol.
Detectivul a privit spre colegul lui.
— Porter, sună la secție și spune-le că am plecat spre câmpul de lângă vechea casă parohială. Apoi găsește-l pe Richard Hilton și spune-i să vină acolo.
A deschis ușa din față, iar în casă a pătruns o rafala de aer rece.
— Și Leo, el unde este? a zis Vanessa uitându-se spre Dorothy, care se afla la baza scărilor.
— Probabil a ieșit cu Richard, ca să se alăture echipei de căutători, a spus Dorothy. Nu-ți face griji, îl anunț eu unde ești dacă îl văd.
— O, Doamne, Alice, te rog să fii acolo, a zis Vanessa cu voce tare când a pășit peste pragul casei și l-a urmat pe Mills spre mașina de poliție parcată lângă luminile care-i acaparau ei și lui Richard toată atenția când a văzut-o pe fiica ei probabil pentru ultima oară în viață, alergând prin fața casei în rochița ei roșie.
Ar fi dat orice, absolut orice pe lume, să se poată întoarce la momentul acela; să alerge spre fetița ei, s-o strângă în brațe și să nu-i mai dea drumul niciodată.
Detectivul i-a deschis portiera din dreptul locului pasagerului, apoi a urcat la volan și a pornit motorul. Mașina a prins viață, iar când au pornit pe aleea de acces, Vanessa a ridicat capul și a văzut că în depărtare se arătau zorii stacojii.
