În acel moment, este atât de teatral, de înfocat, de absurd, că parcă

mă uit la cineva întru totul diferit de băiatul blând și manierat pe care l-am cunoscut sub globurile luminoase în prima săptămână.

Mă gândesc că poate Tăcutul Alex este un soi de haină pe care o îmbracă înainte să iasă pe ușă. Poate ăsta este Alex cel Gol-Golut.

Bine, o să găsesc altă poreclă. Ideea este că începe să-mi placă

versiunea asta.

— Și călătoritul? întreb în pauza dintre piese.

— Ce-i cu el?

— Îți place sau nu-ți place?

Închide gura și linia buzelor i se îndreaptă în timp ce cumpănește.

— Greu de zis, răspunde. Nu prea am fost nicăieri. Am citit mult

despre tot felul de locuri, dar încă nu am văzut nici unul.

— Nici eu, spun. Nu încă.

Se mai gândește puțin.

— Îmi place, zice. Cred că-mi place.

— Mda. Încuviințez. Și mie.

CAPITOLUL 6

Vara asta

Intru hotărâtă în biroul Swapnei a doua zi, plină de energie, în pofida nopții lungi pe care am petrecut-o făcând schimb de mesaje cu Alex. Îi așez cafeaua pe birou, Americano cu gheață, iar ea ridică privirea speriată din versiunile de layout pe care le aprobă pentru numărul din toamnă.

— Palm Springs, zic.

Preț de o clipă, mirarea îi rămâne pe chip, înainte să-și ridice colțurile buzelor ascuțite într-un zâmbet. Se reazemă de spătar, încrucișându-și brațele perfect tonificate la pieptul rochiei negre de comandă, iar lumina din plafon se reflectă în inelul ei de logodnă, astfel încât rubinul titanic din centrul său sclipește fantastic.

— Palm Springs, repetă ea. Peren. Se gândește o clipă, apoi dă din mână. Adică este deșert, sigur, dar în ce privește R + R, nu prea există loc mai recreativ sau mai relaxant decât în Statele Unite continentale.

— Exact, confirm eu, de parcă exact la asta mă gândisem și eu.

În realitate, alegerea mea nu are nimic de-a face cu ce și-ar dori R + R.

ci doar cu David Nilsen, fratele mai mic al lui Alex, respectiv omul care urmează să se căsătorească pe vremea asta, săptămâna următoare, cu dragostea vieții lui.

În Palm Springs, California.

M-a încurcat puțin, pentru că nu mă așteptasem ca Alex să aibă

programată deja o excursie săptămâna următoare: locul în care se va ține nunta fratelui său.

Mi-a căzut cerul în cap când mi-a spus, dar i-am zis că înțeleg și l-am rugat să-l felicite pe David, după care am lăsat telefonul din mână

bănuind că discuția s-a încheiat.

Dar nu, după încă două ore în care am schimbat mesaje, am tras aer adânc în piept și i-am propus să-și prelungească șederea de trei zile cu alte câteva, cu mine, într-o vacanță finanțată de R + R. Nu numai că a fost de acord, ci m-a invitat să rămân și la nuntă după aceea.

Se așezau toate cap la cap.

— Palm Springs, repetă Swapna, iar ochii îi scapără în timp ce se afundă în gânduri și cântărește ideea. Revine brusc cu picioarele pe

pământ și se întinde spre tastatură. Scrie un minut, după care se scarpină

în bărbie, citind pe monitor. Sigur, va trebui să așteptăm să o folosim pentru ediția de iarnă. Vara în extrasezon.

— Tocmai de-aia este perfect, fabulez eu, puțin panicată. Vara se întâmplă tot soiul de lucruri în Springs și este mai puțin aglomerat și mai ieftin. Ar fi un mijloc bun să mă întorc cumva la rădăcini – cum să faci o astfel de excursie cu buget redus, știi?

Swapna cumpănește cu buzele țuguiate.

— Dar avem o marcă aspirațională.

— Iar Palm Springs reprezintă o ditamai aspirația. Le oferim cititorilor noștri viziunea – și apoi le arătăm cum o pot atinge.

Ochii negri ai Swapnei se aprind în timp ce chibzuiește și îmi crește inima de speranță. Apoi, clipește și se întoarce spre monitor.

— Nu.

— Poftim? fac, nici măcar intenționat, doar că al meu creier nu poate asimila reacția asta.

Sub nici o formă nu accept că asta, slujba mea, este locul în care deraiază totul. Swapna oftează în semn de regret și se apleacă peste biroul de sticlă sclipitor.

— Uite, Poppy, apreciez ideea pe care ai avut-o, dar nu reprezintă

marca noastră. Este un risc de confuzie între mărci.

— Risc de confuzie între mărci, spun, aparent prea șocată să dau glas propriilor cuvinte.

— M-am gândit tot weekendul și te trimit la Santorini.

Își plimbă privirea spre versiunile de layout la care se uita înainte, schimbându-și expresia de Manager Swapna, Empatică, dar Profesionistă, în Swapna, Geniul Revistelor, concentrându-se. Îsi vede de treabă, atât de evident, încât mă trezesc că stau în picioare deși, în sinea mea, creierul se învârte în jurul refrenului „dar, dar, dar!”

„Dar asta este sansa noastră să remediem relația.”

„Dar nu poți renunța așa ușor.”

„Dar asta este ceea ce îți dorești.” Nu superbele plaje albe din Santorini, cu marea sa sclipitoare.