— Vegas n-ar fi deloc rău. Se uită drept la mine. Poppy, nu ești de părere că Vegas n-ar fi deloc rău?

— Fără doar și poate, consimt.

— Santorini, spune Garrett cu glasul unui șoricel din desenele animate.

— Santorini este fermecător, firește, spune Swapna, iar Garrett răsuflă ușurat destul de sonor. Dar vrem ceva plin de inspirație.

Se uită din nou la mine. Pătrunzător. Știu de ce. Vrea că eu să scriu marele articol. Pentru că de-asta am venit aici.

Mi se pune un nod în stomac.

— Mă mai gândesc și îți prezint ceva luni, sugerez.

Încuviințează, este de acord. Garrett se face mic pe scaunul de lângă

mine. Știu că el și iubitul lui sunt disperați să facă o excursie în Santorini.

2 La revedere (în limba franceză în original)

Cum ar fi orice jurnalist de călătorie. Cum ar fi probabil orice ființă

umană.

Cum ar trebui să fiu și eu, fără doar și poate.

„Nu te lăsa”, îmi vine să-i zic. „Dacă Swapna vrea inspirație, nu de la mine o primește.”

De mult nu mai am așa ceva.

* * *

— Cred că ar trebui să insiști cu Santorini, spune Rachel, rotind paharul de vin rose pe masa din mozaic a cafenelei.

Este un vin perfect de vară și, mulțumită platformei ei, l-am primit gratis.

Rachel Krohn: blogger stilist, fan buldogi francezi, născută și crescută în Upper West Side (din fericire, însă, nu genul care se poartă de parcă este tare adorabil că ești din Ohio, ba chiar că Ohio există – a auzit cineva de orașul ăsta?) și extrem de competentă în rol de cea mai bună

prietenă.

În ciuda faptului că are electrocasnice ultimul răcnet, Rachel își spală

toate vasele de mână, pentru că o calmează și o face pe tocuri de 10, pentru că este de părere că pantofii fără toc sunt pentru călărit și grădinărit, iar asta în cazul în care nu ai găsit cizme cu toc adecvate.

Rachel a fost prima prietenă pe care mi-am făcut-o când m-am mutat la New York. Este „influencer” pe rețele sociale (adică este plătită să

poarte anumite mărci de machiaj, în poze făcute la frumoasa ei masă de toaletă din marmură) și, deși nu am mai fost prietenă cu un Coleg de Internet, s-a dovedit că există avantaje (adică nici una dintre noi nu se simte stânjenită când îi cere celeilalte să aștepte cât regizăm poze cu sendvișurile noastre). Și, în pofida faptului că mă așteptam să nu am mare lucru în comun cu Rachel, la a treia ieșire împreună (în același bar de vinuri din Dumbo, unde stăm și acum), a recunoscut că face toate fotografiile săptămânii marțea, schimbându-și hainele și coafura de la un parc la altul, de la un restaurant la altul, după care își petrece restul săptămânii scriind eseuri și administrând pagini de rețele sociale dedicate unor adăposturi pentru câini.

A ajuns să facă asta pentru că este fotogenică, are o viață fotogenică

și doi câini foarte fotogenici (deși dependenți de asistență medicală).

În timp ce eu m-am pus să construiesc o rețea de socializare ca o

joacă îndelungată, pentru a-mi transforma călătoritul în slujbă cu normă

întreagă. Căi diferite care duc în același loc. Adică, ea tot din Upper West Side este, eu tot din Lower East Side, dar amândouă suntem reclame ambulante.

Iau o gură din vinul spumant și îl plimb pe limbă în timp ce rumeg ce zice. Nu am fost în Santorini și, undeva în casa ticsită de lucruri a părinților mei, într-o cutie Tupperware plină de chestii care nu au absolut nimic în comun, se află o listă cu destinații de vis pe care am făcut-o în liceu, cu Santorini printre primele. Din locuința mea burdușită din Ohio, țărmurile de un alb perfect și vastele întinderi de apă albastră sclipitoare păreau extrem de îndepărtate.

— Nu pot, îi spun în cele din urmă. Garrett ar face combustie spontană dacă, după ce a propus Santorini, odată ce aș vota, Swapna mi l-ar da mie.

— Nu pricep, zice Rachel. Cât de greu să fie să alegi o vacanță, Pop?

Nu-i ca și cum ai pus bani deoparte. Alege un loc. Du-te. Apoi alege altul.

Cu asta te ocupi.

— Nu-i așa simplu.

— Da, da. Rachel dă din mână. Știu, șefa ta vrea o vacanță

„inspirată”. Dar, când o să ajungi într-un loc frumos cu cardul de credit R

+ R, o să vină și inspirația. Efectiv, nu există pe lumea asta om mai bine dotat pentru o vacanță magică decât un jurnalist de călătorie cu un carnet de cecuri din partea unui conglomerat de presă șmecher. Dacă tu nu poți avea parte de o excursie inspirată, atunci cum naiba vrei s-o facă restul lumii?

Ridic din umeri și rup o bucată de brânză pe blatul cu mezeluri.

— Poate tocmai asta-i faza.

Ridică dintr-o sprânceană șatenă.

— Care-i faza?

— Exact! exclam, iar ea îmi aruncă o privire plină de dezgust sec.

— Nu fi simpatică și fandosită, mi-o taie.

Pentru Rachel Krohn, „simpatică și fandosită” este la fel de rău ca

„ultramodern” pentru Swapna Bakshi-Highsmith. În ciuda stilului ei visător de păr, machiaj, haine, apartament și rețele sociale, Rachel este o ființă profund pragmatică. Pentru ea, viața în ochii publicului este o slujbă ca oricare alta, una pe care o păstrează pentru că plătește facturile

(cel puțin când vine vorba de brânză, vin, cosmetice, haine și ce-i mai trimit firmele), nu pentru că îi place genul de semicelebritate fabricată

care vine la pachet. La sfârșitul fiecărei luni, face o postare cu cele mai proaste și inedite imagini de la ședințele foto, cu titlul: ACESTEA SUNT

IMAGINI ALESE PE SPRÂNCEANĂ MENITE SĂ TE FACĂ SĂ

TÂNJEȘTI DUPĂ O VIAȚĂ CARE NU EXISTĂ. SUNT PLĂTITĂ