— Nu! Mă agit să-i smulg telefonul din mână. Îl ține și el bine, dar nu-i dau drumul, așa că îl ținem între noi, pe schimbător. Tocmai asta era ideea, Alex. Să ținem minte excursia asta așa cum a fost cu adevărat. Și să

fim noi înșine.

Surâde la fel de vag și de subtil ca întotdeauna.

— Poppy, nu semeni deloc cu tine în poza asta.

Scutur din cap.

— Nici tu.

O vreme nu zicem nimic, ca și cum nu a mai rămas nimic de spus, acum că am stabilit asta.

— La anul, hai să mergem undeva la frig, zice Alex. Și uscat.

— Bine, spun, rânjind cu gura până la urechi. Mergem undeva la frig.

CAPITOLUL 1

Vara asta

— Poppy, spune Swapna din capătul mesei de conferință cenușii.

Propuneri?

Ca binevoitor suveran al imperiului Rest + Relaxation 1 , Swapna Bakshi-Highsmith nu degajă un dram din cele două valori fundamentale ale distinsei noastre reviste.

Cred că ultima oară când s-a odihnit Swapna a fost acum trei ani, când era însărcinată în opt luni și jumătate și stătea la pat, la ordinul medicului. Chiar și atunci și-a petrecut tot timpul în ședințe video cu biroul, ținând laptopul pe burtă, așa că nu cred că se relaxa prea mult. Tot ce vezi la ea este ascuțit, tăios și elegant, de la ultramodernul bob dat pe spate, până la pantofii Alexander Wang, cu toc și ținte.

Coada de rândunică de la ochi ar putea sfârteca o cutie de aluminiu, înainte s-o strivească privirea din ochii de smarald. Care, în clipa asta, sunt îndreptați spre mine.

— Poppy? Mai ești aici?

Clipesc ca să revin cu picioarele pe pământ și mă aplec în față, dregându-mi glasul. Mi se întâmplă destul de des în ultima vreme. Când ai un post care-ți cere să vii la birou numai o dată pe săptămână, nu-i ideal ca jumătate din timp să te pierzi în gânduri ca un copil la algebră, cu atât mai puțin în fața șefei, care te înspăimântă și te inspiră în aceeași măsură.

Mă uit atent la agenda din față. Pe vremuri, veneam la ședințele de vineri cu zeci de propuneri notate cu entuziasm. Idei de articole despre festivaluri necunoscute în alte țări, restaurante celebre pentru localnici, cu deserturi prăjite autohtone, fenomene naturale pe anumite plaje din America de Sud, podgorii de succes în Noua Zeelandă – sau noi tendințe printre amatorii de senzații tari și modalități de relaxare profundă pentru amatorii de spa.

Înainte, scriam lucrurile astea ca într-o criză de panică, de parcă

fiecare experiență pe care speram să o am într-o zi era un organism viu care creștea în mine, întinzându-și ramurile ca să-și facă loc în corpul 1 Odihnă și relaxare

meu, cerând să evadeze din mine. Înaintea ședințelor, petreceam câte trei zile într-un soi de transă, în care mă treceau toate transpirațiile pe Google, răscolind printre imaginile locurilor în care nu mai fusesem niciodată, cu o senzație asemănătoare cu foamea.

Astăzi însă, am petrecut zece minute notând numele țărilor.

Ale țarilor, nici măcar ale orașelor.

Swapna se uită la mine, așteptând să-mi prezint următorul mare proiect pentru vara care vine și eu mă holbez la cuvântul „Brazilia”.

Brazilia este a cincea țară ca mărime din lume.

Brazilia reprezintă 5,6% din masa pământului. Nu poți scrie un articolaș pe genunchi despre vacanțele în Brazilia. Trebuie să alegi cel puțin o anumită regiune.

Dau pagina agendei, prefăcându-mă că sunt atentă la următoarea.

Care este goală. Garrett, colegul meu, se apleacă parcă să-mi citească

peste umăr, moment în care o închid brusc.

— St. Petersburg, zic.

Swapna ridică din sprânceană și se fâțâie în capul mesei.

— Am scris despre St. Petersburg în ediția de vară de-acum trei ani.

Sărbătoarea Nopților Albe, ai uitat?

— Amsterdam? propune Garrett de lângă mine.

— Amsterdam este oraș de primăvară, spune Swapna, ușor enervată. Doar nu scrii despre Amsterdam și treci cu vederea peste lalele.

Am auzit la un moment dat că a fost în aproximativ șaptezeci și cinci de țări și, în multe dintre ele, de două ori. Tace, ținând telefonul într-o mână și lovindu-l ușor de cealaltă palmă, în timp ce se gândește.

— Și apoi, Amsterdam este cam... ultramodern.

Unul dintre marile crezuri ale Swapnei este că a fi ultramodern înseamnă să fii deja demodat. Dacă simte că spiritul vremii planează

asupra orașului Torun din Polonia, atunci Torun este tăiat de pe listă în următorii zece ani. Chiar există o listă lipită de un perete lângă birouri (Torun nu se află pe această listă) de Locuri pe care R + R Nu Le Publică.

Fiecare notiță în parte este scrisă de mâna ei și există un soi de miză

secretă, în care pariem pe momentul în care va fi salvat un oraș de pe Listă. Nimic nu se compară cu entuziasmul tacit din birou, în acele dimineți în care intră Swapna, cu geanta de laptop de renume pe braț, ducându-se cu pași mari spre Listă, cu pixul pregătit, gata să taie unul

dintre aceste orașe interzise.

Toată lumea se uită cu sufletul la gură, întrebându-se ce oraș va salva din obscuritatea R + R si, odată ce se află în biroul ei, cu ușa închisă, cel care este mai aproape de Listă, dă fuga la ea, citește orașul tăiat și se întoarce să-i șoptească numele tuturor celor din redacție. În general, sărbătorim pe mutește.

Toamna trecută, când a fost eliberat Parisul de pe Listă, cineva a deschis șampania, iar Garrett a scos o beretă roșie dintr-un sertar al biroului, unde aparent o ținea ascunsă tocmai pentru o asemenea ocazie.

A purtat-o toată ziua, smulgându-și-o de pe cap atunci când auzeam păcănitul și scârțâitul ușii Swapnei. Mai și credea că scăpase cu basma curată, până când ea s-a oprit lângă biroul lui înainte să plece seara spre casă și a zis:

— Au revoir2, Garrett.

S-a făcut roșu ca bereta la față si, cu toate că mă îndoiesc că Swapna a spus-o altfel decât în glumă, nu și-a mai recăpătat încrederea în el de-atunci.

În clipa în care Amsterdamul este declarat „ultramodern” obrajii i se înroșesc mai tare decât bereta, învinețindu-se de-a dreptul.

Cineva zice într-o doară Cozumel. Apoi se ține un vot pentru Las Vegas, la care Swapna se gândește o clipă.