— Nu pot, îi spun în cele din urmă. Garrett ar face combustie spontană dacă, după ce a propus Santorini, odată ce aș vota, Swapna mi l-ar da mie.
— Nu pricep, zice Rachel. Cât de greu să fie să alegi o vacanță, Pop?
Nu-i ca și cum ai pus bani deoparte. Alege un loc. Du-te. Apoi alege altul.
Cu asta te ocupi.
— Nu-i așa simplu.
— Da, da. Rachel dă din mână. Știu, șefa ta vrea o vacanță
„inspirată”. Dar, când o să ajungi într-un loc frumos cu cardul de credit R
+ R, o să vină și inspirația. Efectiv, nu există pe lumea asta om mai bine dotat pentru o vacanță magică decât un jurnalist de călătorie cu un carnet de cecuri din partea unui conglomerat de presă șmecher. Dacă tu nu poți avea parte de o excursie inspirată, atunci cum naiba vrei s-o facă restul lumii?
Ridic din umeri și rup o bucată de brânză pe blatul cu mezeluri.
— Poate tocmai asta-i faza.
Ridică dintr-o sprânceană șatenă.
— Care-i faza?
— Exact! exclam, iar ea îmi aruncă o privire plină de dezgust sec.
— Nu fi simpatică și fandosită, mi-o taie.
Pentru Rachel Krohn, „simpatică și fandosită” este la fel de rău ca
„ultramodern” pentru Swapna Bakshi-Highsmith. În ciuda stilului ei visător de păr, machiaj, haine, apartament și rețele sociale, Rachel este o ființă profund pragmatică. Pentru ea, viața în ochii publicului este o slujbă ca oricare alta, una pe care o păstrează pentru că plătește facturile
(cel puțin când vine vorba de brânză, vin, cosmetice, haine și ce-i mai trimit firmele), nu pentru că îi place genul de semicelebritate fabricată
care vine la pachet. La sfârșitul fiecărei luni, face o postare cu cele mai proaste și inedite imagini de la ședințele foto, cu titlul: ACESTEA SUNT
IMAGINI ALESE PE SPRÂNCEANĂ MENITE SĂ TE FACĂ SĂ
TÂNJEȘTI DUPĂ O VIAȚĂ CARE NU EXISTĂ. SUNT PLĂTITĂ
PENTRU ASTA.
Da, a făcut școala de arte plastice.
Și, cumva, genul ăsta de pseudoactorie nu i-a știrbit cu nimic popularitatea. În fiecare ultimă zi a lunii, când vin în oraș, încerc să
programez o întâlnire la vin, ca să o văd cum își verifică notificările și își dă ochii peste cap pe măsură ce încep să curgă noi like-uri și noi urmăritori. Din când în când, își înăbușă un icnet și zice:
— Fii atentă! „Rachel Krohn este extrem de cutezătoare și reală.
Vreau să-mi fie mamă.” Le tot zic că habar nu au cine sunt și tot nu vor să
priceapă!
Nu are răbdare cu cei care văd viața în roz, cu atât mai puțin cu melancolia.
— Nu sunt simpatică, îi promit, și evident nu sunt fandosită.
Își arcuiește și mai mult sprâncenele.
— Ești sigură? Că ești predispusă la amândouă, puiule.
Îmi dau ochii peste cap.
— Vrei să zici că sunt scundă și port culori stridente.
— Nu, ești mărunțică, mă corectează, și porți haine țipătoare. Stilul tău este, gen, fiica brutarului parizian din anii ’6o, care traversează satul cu bicicleta în zori, strigând Bonjour, le monde 3 , în timp ce împarte baghete.
— Mă rog, zic, revenind la subiect, vreau să spun care-i rostul să
merg în această vacanță ridicol de scumpă, ca pe urmă să scriu despre ea pentru cei patruzeci și doi de oameni din lume care își permit timpul și banii să facă același lucru?
Își descrețește fruntea în timp ce se gândește.
— Păi, mai întâi, nu cred că majoritatea oamenilor folosesc articolele din R + R ca itinerar, Pop. Le oferi o sută de locuri în care să se cazeze și ei aleg trei. În al doilea rând, oamenii vor să vadă vacanțe idilice în reviste 3 Bună ziua tuturor! (în limba franceză în original)
de vacanță. Le cumpără ca să viseze cu ochii deschiși, nu ca să-și facă
planuri.
