M-am uitat furioasă la el.
— Ştii părerea mea despre asta. Nu am mână pentru altceva. O să
iasă lucruri de mântuială.
— Prefă-te că eşti din nou copil şi nici măcar nu ştii ce e bun.
Încearcă de dragul încercării. De dragul distracţiei.
Am clătinat încăpăţânată din cap.
— Rămân la cărbune.
Mi-a luat încă o săptămână ca să fac (A) o schiţă iniţială mai puţin nasoală şi (B) ca să fiu destul de curajoasă să i-o arăt lui Nagori.
Sunete neinteligibile îi scăpară din gură.
— Mmm.
Şi-a lăsat capul într-o parte.
— Hmmm.
Poate încerca să intre în comunicare cu spiritele zombi care bântuiau sala de artă.
Sau poate habar n-avea ce să creadă despre desenul pe care i-l arătam.
273
Mi-am împreunat degetele pe sub masă.
— Fiindcă trebuia să fie mai abstract.
Puteam să-l văd pe Axel plimbându-se pe lângă uşă, prin faţa clasei. Îl pusesem să-mi promită că mă aşteaptă până termin.
— Este ca o Matrioşka, spuse Nagori.
— O ce?
— Păpuşile ruseşti care intră una în alta. Le-ai văzut, sunt sigur.
Sunt pictate cu feţe pe dinafară, iar înăuntru sunt goale, ca să
cuprindă altele mai mici…
— Ah, da. Am înţeles.
— Este un concept frumos, a spus el. Imaginea se repetă şi se schimbă subtil de fiecare dată.
— Dar?
Puteam să aud cuvântul legănându-se în aer între noi şi mă scotea din minţi. Genunchiul îmi bâţâia tare, de parcă se încărca de la un generator şi se pregătea de decolare. Am apăsat ferm cu palma pe picior să-l opresc.
— Dar… cred că îi lipseşte emoţia.
Am înghiţit anevoie.
— Emoţia, am repetat eu.
Axel trăgea cu ochiul pe fereastră, din nou. I-am aruncat o privire încruntată şi mi-am întors atenţia la desen.
— Emoţia e ceea ce te izbeşte în celelalte lucrări ale tale, Leigh.
Nostalgia, tristeţea. Vreau să simt… ceva. Acum, când mă uit aici, tot ce simt este, hm, filosofie rece. Dar nimic nu tresare aici…
Îşi duce o mână la piept.
— Înţelegi ce vreau să spun?
Am încercat să înghit din nou, dar gâtul îmi era suficient de uscat ca să-l poţi face surcele cu care să aprinzi focul.
— Da. Înţeleg. Cred.
— Este un concept grozav. Nu renunţa la idee… doar încearcă din nou. Vezi dacă poţi surprinde… mai mult.
— Mai mult, am repetat eu, căci mă transformasem într-un nenorocit de ecou.
— Corect, spuse Nagori. Aceste legături – asta este o brăţară, nu?
