"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » "Uimitoarea culoare de după" de Emily X. R. Pan

Add to favorite "Uimitoarea culoare de după" de Emily X. R. Pan

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Mă gândesc la mama spunându-i tatei: Cândva, tu şi Leigh o să

mergeţi să-i cunoaşteţi. Dar eu am nevoie de timp.

Cândva. Cum ar fi acum.

Oftatul tatei îmi sâsâie în urechi.

Tatăl meu. Tati.

Poate că el este piesa lipsă. Poate că, dacă pasărea îl vede aici, cu mine, atunci va coborî. Ne va vorbi.

Vreau să vă amintiţi

Îmi acord un minut să mă gândesc mai bine, până când certitudinea se aşază peste mine stacojie, o culoare la fel de intensă ca penele ei. Apoi scriu e-mailul.

DE LA: leighinsandalwoodred@gmail.com

CĂTRE: bsanders@fairbridge.edu

 294 

SUBIECT: Urgent!!!!!!

Tati, am nevoie să te întorci aici CÂT MAI REPEDE!

Te rog.

Este o urgenţă.

 295 


87

Exact când mă pregătesc să închid e-mailul, sună telefonul. La început, mă gândesc cu satisfacţie crudă că tata mi-a şi răspuns, căci are tendinţa să se alarmeze şi să răspundă în milisecunde.

Însă este un mesaj nou de la Axel.

DE LA: axeldereckmoreno@gmail.com

CĂTRE: leighinsandalwoodred@gmail.com

SUBIECT: (fără subiect)

S-au întâmplat atâtea în timpul iernii. Atâtea despre care aş dori să

vorbim. Simt că am dat-o în bară, într-un fel.

Dintotdeauna am vrut să te întreb: Ce dracu’ s-a întâmplat la Balul de Iarnă?

Mesajul răsuceşte un năvod de culori tulburi în mine, mânjind totul în maroniu-grâu.

Uneori, Axel putea fi atât de încuiat că-mi venea să-l zgâlţâi. De parcă eu eram cea care îi întorsese spatele şi începuse să-şi dea întâlniri cu altcineva. Cineva insuportabil. De două ori.

Să-l ia naiba pe Axel! Şi pe Leanne! Sper să fie fericiţi.

Furia mi se strecoară în mâini.

Răsfoiesc prin caietul de desen şi smulg desenele pe care le-am făcut pentru el în călătoria asta, ascultând hârşâitul aspru, satisfăcător, de hârtie ruptă. Sfâşiindu-le pe fiecare, mânjind bucăţile cu uleiul de pe degetele mele.

Ce dracu’ s-a întâmplat? Tu să-mi spui mie, Axel!

Şi apoi mintea mea se duce acolo, scurmând din nou lunile acelea nu prea îndepărtate, scoţându-le la suprafaţă, amintindu-mi.

 296 


88

IARNA, CLASA A ZECEA

Începuserăm să ne revenim, la intrarea în noul an. Vacanţa se sfârşise şi se anunţase că, pentru prima oară, şcoala noastră urma să

organizeze un Bal de Iarnă, la sfârşitul lui februarie.

— Categoric o invit pe Cheslin, declară Caro la prânz, o săptămână

Are sens