Ca de ziua ta. Dar o să te bucuri că le-ai luat, mai acordă-ţi câteva zile ca să te linişteşti. Bine?
— Bine.
— O să-ţi aduc ceva de băut şi de mâncat şi poţi pleca acasă.
— Mulţumesc.
— Şi nu trebuie să-ţi îngrijorezi părinţii spunându-le de asta, nu-i aşa?
— Nu, răspunse el, fiind cu totul de acord cu ea.
— Bun băiat, zise ea.
Se uită urât după femeie, dispreţuind-o pentru că se uitase la el ca şi cum ar fi fost un obiect şi îi vorbise ca unui copil mic.
Când ieşi din salon, îl văzu pe Ruben purtat de o parte şi de alta de domnul Blythe şi de un bărbat care lucra în sala de gimnastică – un om imens ale cărui mâini şi picioare păreau buşteni bronzaţi
artificial. Capul lui Ruben i se tot plimba între umeri, ca şi cum gâtul îi era de elastic şi picioarele îi atârnau pe podea. Mika se dădu la o parte pentru a-i lăsa să treacă, ruşinat de faptul că în urmă cu numai o oră fusese şi el în aceeaşi stare şi se îmbufnă pentru că Ruben leşinase mai târziu decât el. Apoi se rugă ca asta să nu fie o prevestire a performanţelor lor în următoarea etapă a competiţiei.
Capitolul 19
Cele două săptămâni de dinainte de vacanţă trecură încet pentru Mika deoarece îi era greu să ascundă faptul că vedea urme de lumină
peste tot – erau atât de frumoase încât de câteva ori exclama cu voce tare, lucru care îi nedumerea pe cei din jurul lui, care nu vedeau nimic, şi îl făcea să pară şi mai nebun decât se crezuse înainte.
Oamenii lăsau în urmă o lumină aurie, în timp ce obiectele aveau o lumină albastră. În întuneric, cerul era plin de panglici aurii şi albastre: albastre de la navele care zburau şi aurii de la oamenii din ele. Erau atât de frumoase încât îi umpleau sufletul de mirare şi îi părea rău că nu putea spune nimănui ceea ce vedea. Nu îi spuse nici lui Audrey, deşi ştia că şi ea le putea vedea. Ea nu aduse vorba despre urmele de lumină din noaptea în barul de shake, şi asta îl bucură.
Deşi îi era frică încă, pentru prima dată era ceva frumos în lumea lui şi o mică parte din el era nerăbdătoare să afle de ce.
Îi vedea până şi lumina lui Awen şi câteodată, când era întuneric în cameră, numai asta vedea de la el; un halou auriu pe marginea patului.
În ziua de dinainte de plecarea în vacanţă şi de începerea celei de-a treia etape, domnul Grey apăru pentru o vizită-surpriză în Tabăra de Sănătate.
— Să fiţi toţi în echipament! le strigă domnul Blythe atât de aproape de ei încât îi stropi cu rămăşiţe din prânzul lui. Dacă nu vă
conformaţi, aveţi de-a face cu mine! Dacă mă dezamăgeşte vreunul, o să faceţi flotări până apune soarele în ziua în care veţi muri!
Se îmbrăcară rapid şi în linişte, cu spatele la el. Mika avea o pată de sos pe tricou, aşa că îşi umezi degetul şi încercă să o cureţe.
— Smith! urlă domnul Blythe. Ce naiba faci? Vino aici!
Mika se îndreptă spre el.
— Ce am zis eu? Eşti prost?
Îi dădu lui Mika un tricou curat.
— Îl vreau înapoi după! strigă el. Îmbracă-te!
Îi puse să se aşeze pe un rând în timp ce îi inspectă, apoi îi duse într-o sală de gimnastică şi le spuse să îl aştepte pe domnul Grey.
În după-amiaza aceea, arăta mai livid ca de obicei, ca şi cum ar fi
primit o nouă mână de vopsea gri – costumul, pielea, părul, ochii şi buzele. În ultimele săptămâni, directorul nu fusese altceva decât o umbră cenuşie pe holurile şcolii. Mika îşi simţi pielea încreţindu-se în momentul în care îi auzi paşii în sală. Se opri în faţa lor cu două foi de hârtie în mână.
— Bună ziua, copii! zise el, umplând aerul din sală cu halena lui înfiorătoare.
— Bună ziua, domnule Grey! răspunseră ei în cor.
— Îmi pare bine să vă văd, continuă el. Din păcate, nu am putut să
vin aici să văd ce treabă minunată faceţi în Complexul pentru Timp Liber mai înainte, dar trebuie să vă spun că sunt impresionat de cât de puternici şi de în formă sunteţi – este evident că domnul Blythe şi-a făcut bine treaba. Am înţeles că media de creştere în înălţime de când aţi început este de paisprezece centimetri.
Făcu un semn din cap spre Blythe, iar acesta zâmbi şi se sprijini pe călcâie, părând mulţumit de el însuşi.
— Astăzi, am de dat nişte premii speciale, continuă domnul Grey, elevilor care au adus cinste şcolii Barford North. Mika Smith şi Ruben Snaith, faceţi un pas înainte.
Mika se simţi privit de sute de ochi şi nu vru să se mişte.
— Mika! îl repezi domnul Blythe.
Mika făcu un pas înainte şi ajunse alături de Ruben în faţa domnului Grey. Apropierea de Ruben îi făcea pielea de pe partea stângă să-l usture. Se uită intens în podea, dorindu-şi să-l înghită.
— Din partea şcolii Barford North, zise domnul Grey cu importanţă, aş vrea să vă înmânez aceste diplome pentru a celebra progresul vostru în cadrul competiţiei. Sunt sigur că veţi vrea cu toţii să-i felicitaţi pentru reuşitele lor extraordinare. Apoi adăugă mai încet, cu o voce atât de ameninţătoare încât ar fi putut pătrunde prin tricoul de împrumut al lui Mika: Mai ales tu, Mika, după începutul tău dificil.
Le dădu diplomele şi toţi începură să aplaude, iar sunetul semăna cu un stol de porumbei care încercau să scape din sală.
— Dar trebuie să spun, continuă domnul Grey, când încetară
