— În curând, răspunse bărbatul. Mal Gorman vrea să-ţi vorbească
înainte să plecaţi. Acum, este la Audrey, dar nu mai durează mult.
Mika se plimbă întruna pe lângă pat, panicându-se, simţindu-se ca şi cum fusese luat de lângă foc. Îl trimiteau acasă înainte să apuce să
o găsească pe Ellie, dar ce scuză ar fi putut găsi ca să rămână?
Concursul se terminase şi nu îl mai voiau. Dar era şocat, se aştepta la mai mult, trebuia să fie mai mult de-atât.
„Te rog să fie mai mult de-atât.”
Mal Gorman apăru în uşă şi-i întinse o mână osoasă. Privirile lor se întâlniră şi, spre oroarea lui Mika, simţi că se recunoscură, ca şi cum Gorman ştia că el este monstrul din coşmarul lui. Pentru o fracţiune de secundă, simţi îndoială şi frică şi un pericol ascuns, ca o otravă sau ca gazul. Cuţitul era acolo; Mika nu-l putea vedea, dar îi putea simţi lama apăsându-i pe piele. Ce ştia Gorman? Bătrânul îl alesese şi totuşi nu părea să aibă încredere în el. Gândul lui Mika se întoarse la scaunul negru de care fusese legat în timp ce memoria îi fusese scanată şi simţi un fior pe şira spinării. Erau multe lucruri pe care Mika nu voia ca Mal Gorman să le ştie despre el. Multe lucruri.
Încercând din răsputeri să rămână calm, dădu mâna cu Gorman. Era uscată şi dură.
— Stai jos, zise Gorman încet.
Mika se aşeză pe pat, ascultător şi stomacul i se strânse când Gorman se aşeză lângă el. „Nu miroase a nimic, îşi spuse Mika, de parcă ar fi fost îngheţat de cincizeci de ani.”
— Cum te simţi? întrebă Gorman.
— Sunt bine, răspunse Mika.
— Bun, zise Gorman, cu un zâmbet rece. Ai fost curajos mai devreme când te-ai luptat cu Ruben. Ministrul Educaţiei îţi este recunoscător; se pare că aproape a fost lovit de un cuţit în piept. Sper că tu nu ai fost rănit.
— Nu chiar, zise Mika, strângându-şi mâna în pumn. Se simţi uşurat că făcuse ceva ce îi plăcuse lui Gorman, chiar dacă
gratitudinea lui nu îşi avea locul acolo; până la urmă, ultimul lucru la care se gândise Mika atunci când se aruncase peste Ruben era să
salveze un afurisit de Cap de Televizor.
— Se pare că ai reacţionat foarte bine la ceea ce s-a întâmplat în ultima oră, având în vedere că aproape ai fost împuşcat şi nici nu ai primit budincă, zise Gorman.
— Ştiu cum e Ruben, răspunse Mika, precaut. Nu-i place dacă nu îi reuşeşte ceva.
— Am înţeles.
Privirile li se întâlniră din nou, şi de data asta Mika observă că
Gorman era mai încrezător, ca şi cum ar fi fost asigurat de ceva prin discuţia lor.
— Am făcut bine să te aleg pe tine, zise Gorman, visător. Meriţi asta. Scoase un card auriu din buzunar şi îl puse între ei pe pat.
— Ce e? întrebă Mika.
— Cheia apartamentului din Turnurile Aurii, pe care l-ai câştigat, răspunse Gorman. Părinţii tăi te vor aştepta acolo.
— Vor fi acolo? întrebă Mika, surprins. Adică mă duc direct la Londra în seara asta?
— Da, zise Gorman. E aranjat totul. După ce te vei vindeca, vei pleca de îndată cu o navă cu şofer. Părinţii tăi vor veni cu un cargobot de transport – am trimis deja oameni la vechiul vostru apartament ca să ia lucrurile. Ceilalţi câştigători şi familiile lor vor locui la acelaşi etaj în Turnurile Aurii şi în seara asta va avea loc o petrecere pentru a
vă sărbători succesul.
Lui Mika i se făcu rău.
„Trebuie să par recunoscător, îşi zise el, se presupune că asta mi-am dorit.”
Se strădui să spună ceva potrivit, ceva de genul „o, ce bine” sau
„mulţumesc”, dar buzele nu voiau să i se mişte. Urma să plece, fără
sora lui, într-un apartament pe care nu-l voia. Totul mergea rău.
— Părinţii tăi vor fi mândri de tine, Mika, zise Gorman. Ai reuşit imposibilul; ţi-ai mutat familia dintr-un apartament din oraşul de refugiaţi Barford North, înconjurat de apă urât mirositoare, în Turnurile Aurii din Londra – cele mai frumoase apartamente din toată lumea. Ai un viitor strălucit înainte, ai fost foarte norocos că ai fost ales.
— Ce înseamnă asta? întrebă Mika, cu grijă. Concursul s-a terminat.
— Da, zise Gorman. Dar viaţa ta nu, nu-i aşa?
— Nu, zise Mika, încercând să răspundă cu ceva potrivit.
— Şi, continuă Gorman, încet, am un premiu special pentru tine.
— Serios? întrebă Mika, cu speranţă.
— Dar ca să-l primeşti trebuie să îmi demonstrezi că pot avea încredere în tine, continuă el.
— Despre ce e vorba? întrebă Mika.
