Nu mai auzisem până atunci o voce ca a lui – plină și lentă, neezitantă.
Degetele lui îmi apăsau spatele într-un mod nu chiar neplăcut. Nu era cu mult mai înalt decât mine, dar era vânjos și compact, presurizat. Părul îi înconjura capul ca un halo, înăsprit de ulei și praf și transformat într-o masă mocirloasă.
Ochii lui nu păreau să se umezească, să rătăcească sau să privească în altă
parte. Felul în care fetele vorbiseră despre el începea acum să aibă sens. Felul în care mă studia, de parcă voia să-mi privească în adâncul sufletului.
— Eva, a spus Russell când m-a prezentat Suzanne. Prima femeie.
Mă temeam să nu spun ceva nepotrivit, să dezvălui greșeala prezenței mele acolo.
— De fapt, mă numesc Evelyn.
— Numele sunt importante, nu-i așa? a spus Russell. Și nu văd niciun șarpe în tine.
Până și această măruntă aprobare m-a liniștit.
— Ce crezi despre sărbătoarea noastră de solstițiu, Evie? a zis el. De locul nostru?
În tot acest timp, mâna lui îmi scria pe spate un mesaj pe care nu-l puteam descifra. Am privit pe furiș la Suzanne, știind că se întunecase fără ca eu să
observ, iar noaptea devenea tot mai adâncă. Mă simțeam amețită de la foc și de la droguri. Nu mâncasem și simțeam un gol în stomac. Îmi spunea cumva numele de multe ori? Nu-mi dădeam seama. Suzanne era întoarsă cu tot corpul spre Russell, dându-și neliniștită cu mâna prin păr.
I-am spus lui Russell că îmi plăcea acolo. Și alte remarci emoționate, fără
sens, dar chiar și așa, scotea alte informații de la mine. Și n-am scăpat niciodată
de sentimentul acela. Nici după aceea. Că Russell îmi citea gândurile cu lejeritatea cu care luai o carte de pe un raft.
VP - 67
Când am zâmbit, mi-a ridicat bărbia cu mâna.
— Ești actriță, a spus el.
Ochii lui erau ca uleiul fierbinte, așa că m-am lăsat să mă simt la fel ca Suzanne, genul acela de fată care ar face un bărbat să tresară, să-și dorească s-o atingă.
— Da, asta e. Văd. Trebuie să stai pe o stâncă și să privești marea.
I-am spus că nu sunt actriță, dar că bunica mea fusese.
— Exact, a spus el.
De îndată ce am pronunțat numele ei, Russell a devenit mai atent.
— Mi-am dat imediat seama de asta. Semeni cu ea.
Mai târziu aveam să citesc despre felul în care Russell îi căuta pe cei faimoși, pe semicelebrități și pierde-vară, oameni pe care-i putea curta și stoarce de resurse, ale căror mașini le putea împrumuta și în ale căror case putea locui. Cât de mulțumit trebuie să fi fost de sosirea mea, mai ales că nu trebuise să mă
convingă! Russell a întins mâna și a tras-o pe Suzanne mai aproape. Când i-am surprins privirea, părea să bată în retragere. Nu mă gândisem, până în clipa aceea, că ar putea să aibă emoții pentru mine și Russell. O nouă senzație de putere s-a aprins în mine, o strângere rapidă a panglicii, atât de necunoscută, încât nu am recunoscut-o.
— Iar tu te vei ocupa de Evie a noastră, i-a spus Russell lui Suzanne. Nu-i așa?
Niciunul din ei nu s-a uitat la mine. Aerul dintre ei era încărcat de simboluri.
Russell m-a ținut de mână o clipă, ochii lui veneau ca o avalanșă peste mine.
— Ne mai vedem, Evie, a zis el.
Apoi i-a șoptit câteva cuvinte lui Suzanne. Ea a revenit lângă mine cu un aer de asprime.
— Russell a spus că poți să rămâi pe aici dacă vrei, a zis ea.
Simțeam cât de animată era după ce-l văzuse pe Russell. În stare de alertă, cu o autoritate reînnoită, studiindu-mă în timp ce vorbea. Nu știam dacă
impulsul pe care-l simțeam era teamă sau interes. Bunica îmi povestise despre cum primea roluri în filme – cât de repede era aleasă dintr-un grup. „Asta e diferența, îmi spunea ea. Toate fetele credeau că regizorul făcea alegerea. Dar în realitate eu eram cea care-i spunea regizorului, în felul meu secret, că rolul era al meu”.
Voiam și eu asta – un val fără sursă, fără glas, care să mă poarte până la Russell. Până la Suzanne, până la toți ceilalți. Voiam lumea asta fără sfârșit.
•
Noaptea începea să-și dezvăluie marginile zdrențuite. Roos era goală de la brâu în sus, cu sânii grei aprinși de căldură. Cădea în tăceri prelungite. Un câine VP - 68
negru se plimba prin întuneric. Suzanne se dusese după niște iarbă. O căutam întruna, dar îmi distrăgeau atenția agitația și mulțimea, străinii care dansau și-mi zâmbeau cu o blândețe directă.
Ar fi trebuit să mă supere unele mici detalii. O fată s-a ars, i s-a umflat pielea pe mână, iar ea privea arsura cu o curiozitate leneșă. Dependința cu putoarea de rahat și desenele criptice, cu pereții tapetați cu pagini din reviste porno. Guy descria măruntaiele calde ale porcilor pe care îi tăiase la ferma părinților săi în Kansas.
— Știau ce urmează, a spus el ascultătorilor captivați. Zâmbeau când le aduceam mâncarea și-și ieșeau din minți când scoteam cuțitul.
