— Vino aici!
M-am apropiat de el, așezându-mă pe saltea. Mă străduiam să completez întregul circuit al înțelegerii. Știam că asta urma, dar tot eram surprinsă. Cum și-a scos pantalonii, arătând picioarele scurte și păroase, cu penisul îngrămădit în pumn. Privirea mea ezitantă – mă privea privindu-l.
— Uită-te la mine, a zis el.
Avea vocea catifelată, deși mâna i se mișca violent.
— Evie, a zis el, Evie.
Aspectul crud al penisului, prins cu mâna: mă întrebam unde era Suzanne.
M-am simțit gâtuită. La început am fost nedumerită că asta era tot ce-și dorea Russell. Să se mângâie. Am stat acolo, încercând să dau un sens situației. Am luat purtarea lui drept o dovadă a bunelor sale intenții. Russell încerca doar să-mi fie aproape, să-mi înlăture probleme din vechea lume.
— Ne putem face unul pe altul să ne simțim bine, a zis el. Nu trebuie să fii tristă.
Am tresărit când mi-a împins capul în poala lui. M-a umplut un val de teamă
stângace. S-a priceput să nu se arate supărat când m-am dat înapoi. Privirea indulgentă pe care mi-a arătat-o, de parcă eram un cal speriat.
— Nu încerc să-ți fac rău, Evie.
Mi-a întins mâna din nou. Îmi bătea inima foarte repede.
— Vreau doar să fiu aproape de tine. Și nu vrei să mă simt bine? Eu vreau ca tu să te simți bine.
Când și-a dat drumul, a scos un geamăt umed. Umezeala sărată a spermei în gura mea, umflătura alarmantă. M-a ținut acolo, împingându-se. Cum VP - 71
ajunsesem acolo, în rulota aceea, în pădurile întunecate, fără nicio firimitură
care să mă ducă acasă, însă Russell mi-a pus mâinile în păr, m-a cuprins cu brațele, ridicându-mă, pronunțându-mi numele cu o dorință și o siguranță care-mi păreau ciudate, dar și dulci, valoroase, de parcă eram altă Evie, mai bună.
Trebuia să plâng? Nu știam. Eram plină de amănunte idioate. Un pulover roșu pe care i-l împrumutasem lui Connie și pe care nu-l mai primisem înapoi. Dacă
mă căuta Suzanne sau nu. O încântare curioasă în spatele ochilor.
Russell mi-a întins o sticlă de Cola. Sucul era cald și își pierduse acidul, dar l-am băut pe tot. Îmbătător ca șampania.
•
Am considerat toată noaptea ca predestinată, cu mine în centrul unei singure drame. Dar Russell mă făcuse să trec printr-o serie de ritualuri de inițiere.
Perfectate în anii în care lucrase pentru o organizație religioasă de lângă Ukiah, un centru care oferea mâncare gratuită, adăpost și locuri de muncă. Atrăgea fetele slabe și amărâte, cu diplome de studii abia obținute și părinți neglijenți, fete cu șefi îngrozitori și care visau să-și opereze nasurile. Era modul lui de a trăi. Timpul petrecut în centrul din San Francisco, o fostă stație de pompieri.
Adunând adepți. Devenise deja un fel de expert în tristețea feminină – o anumită cădere a umerilor, o cădere nervoasă. O intonație slugarnică la finalul propozițiilor, cu genele îmbibate de plâns. Russell a făcut cu mine la fel ca și cu celelalte fete. La început, mici teste. O atingere pe spate, pulsul mâinii mele.
Moduri mărunte de a doborî barierele. Și cât de repede se mișcase apoi, coborându-și pantalonii până la genunchi. Un gest, mă gândeam eu, care să
calibreze confortul fetelor tinere care se bucurau, cel puțin, că nu era vorba de sex. Care puteau rămâne îmbrăcate complet tot timpul, ca și cum nu se întâmpla nimic neobișnuit.
Cel mai ciudat era că… și mie mi-a plăcut.
•
Pluteam prin mijlocul petrecerii într-o liniște șocată. Aerul insistent pe pielea mea, cu sudoarea alunecându-mi la subsuoară. Se întâmplase – trebuia să
continui să-mi spun asta. Presupuneam că toată lumea putea să vadă. O aură
evidentă de sex. Nu mai eram neliniștită, nu mai rătăceam gâtuită de dorința agitată, cu siguranța că exista o cameră secretă unde nu aveam acces – grija aceea fusese satisfăcută și pășeam ca într-un vis, privind la fețele din jurul meu cu un zâmbet care nu întreba nimic.
Când l-am văzut pe Guy, care bătea cu palma într-un pachet de țigări, m-am oprit fără ezitare.
— Pot să iau și eu una?
VP - 72
Mi-a zâmbit.
— Dacă fata vrea o țigară, o să primească o țigară.
Mi-a dus-o la buze, iar eu speram că oamenii ne privesc.
Am găsit-o, în final, pe Suzanne într-un grup de lângă foc. Când m-a văzut, mi-a zâmbit într-un mod straniu, parcă lipsit de aer. Sunt sigură că a recunoscut schimbarea interioară pe care o vezi la fetele tinere care și-au început viața sexuală. Cred că e vorba de mândrie, de un soi de solemnitate. Voiam ca ea să
știe. Vedeam că Suzanne era foarte bucuroasă dintr-un motiv anume. Nu de la alcool. Altceva, pupilele ei păreau să înghită irisul, iar o roșeață îi înconjura gâtul ca un guler victorian.
Poate că Suzanne simțea un soi de dezamăgire acum că jocul se îndeplinise și văzuse că plecasem până la urmă cu Russell. Sau poate se așteptase la asta.
Mașina ardea încă mocnit, zgomotul petrecerii străpungea întunericul. Simțeam cum noaptea mă agita în interior ca o roată.
