M-am uitat la Sasha peste flăcări.
— Am căutat câteva lucruri azi, a spus ea. On-line.
Cândva pierdusem câteva ore cu așa ceva. Site-urile fanilor sau cum s-or fi numit. Grupurile de străini. Site-ul dedicat operelor de artă făcute de Suzanne în închisoare. Acuarele cu lanțuri muntoase, nori pufoși, descrieri pline de greșeli de ortografie. Simțisem o împunsătură, imaginându-mi cum lucra Suzanne deosebit de concentrată, dar am închis pagina când am văzut fotografia: Suzanne în blugi și tricou alb – blugii umflați de grăsimea vârstei mijlocii, fața ei aspră și inexpresivă.
VP - 82
Gândul că Sasha voia să se sature de detalii macabre îmi sporea neliniștea. Se îndestula cu amănunte specifice: rapoartele de autopsie, mărturiile făcute de fete despre noaptea aceea, ca stenograma unui coșmar.
— Nu e ceva de care să fii mândru, am spus.
Îmi aminteam lucrurile obișnuite – a fost îngrozitor. Nu era strălucitor, nu era de invidiat.
— Nu scria nimic despre tine, a zis Sasha. Din câte am văzut eu.
Am simțit o zdruncinătură. Voiam să-i spun ceva valoros, că existența mea era urmărită cu destulă grijă ca să nu devină vizibilă.
— E mai bine așa, am spus. Ca să nu mă caute nebunii.
— Dar ai fost acolo?
— Am trăit acolo. Practic. Dar n-am omorât pe nimeni.
Am pufnit într-un râs sec.
— Evident.
Se ghemuia înăuntrul bluzei.
— Ai plecat de la părinți, pur și simplu?
În vocea ei se simțea admirația.
— Erau alte vremuri, am spus. Toți fugeau de colo-colo. Părinții mei erau divorțați.
— La fel și ai mei, a spus Sasha uitând să mai fie timidă. Și aveai vârsta mea?
— Eram un pic mai tânără.
— Pun pariu că erai foarte frumoasă. Adică și acum ești frumoasă, a spus ea.
O vedeam umflându-se în pene din cauza propriei generozități.
— Cum de i-ai cunoscut? a întrebat Sasha.
Am avut nevoie de o clipă să mă adun, să-mi amintesc cronologia evenimentelor. „Revenire” era cuvântul folosit mereu în articolele aniversare legate de crimă. „Revenim la oroarea din Edgewater Road”, de parcă
evenimentul existase în mod singular, o cutie peste care puteai pune capac. De parcă nu fusesem oprită de sute de Suzanne fantomatice pe străzi sau pe fundalul filmelor.
Am răspuns întrebărilor ei despre cum fuseseră în viața reală oamenii aceia, care deveniseră niște totemuri ale propriilor persoane. Guy fusese mai puțin interesant pentru presă, doar un bărbat care făcea ce făceau bărbații dintotdeauna, dar fetele erau de neînchipuit. Donna era cea neatrăgătoare, lentă și dură, prezentată deseori ca un caz regretabil. Duritatea flămândă a feței ei. Helen, fosta Fata cu Focul din Tabără, bronzată, frumoasă, cu codițe, era subiectul-fetiș, criminala fotomodel. Dar pentru Suzanne a fost cel mai rău.
VP - 83
Depravată. Malefică. Frumusețea ei șireată nu era fotogenică. Arăta sălbatică și slabă, de parcă exista numai ca să ucidă.
Vorbind despre Suzanne, am simțit o presiune în piept pe care eram sigură că
Sasha o putea vedea. Mi se părea rușinos. Să simți încântarea neajutorată, având în vedere ce se întâmplase. Îngrijitorul pe canapea, intestinele încolăcite expuse la aer. Părul mamei, îmbibat de sânge. Băiatul atât de desfigurat, încât polițiștii nu erau siguri ce sex avea. Cu siguranță, Sasha citise și lucrurile astea.
— Ai crezut vreodată că ai fi putut face ce au făcut ei? m-a întrebat.
— Sigur că nu, am spus din reflex.
De câte ori povestisem cuiva despre fermă, puțini mă întrebaseră așa ceva.
Dacă aș fi putut și eu s-o fac. Dacă fusesem aproape s-o fac. Cei mai mulți presupuneau că un nivel minim de moralitate mă distanța de restul, ca și cum fetele ar fi făcut parte din altă specie.
Sasha tăcea. Tăcerea ei părea un fel de iubire.
— Cred că uneori mă întreb și eu, am spus. Pare să fie o întâmplare că n-am făcut-o.
— O întâmplare?
Focul slăbea, zvâcnind.
— Nu era mare diferență. Între mine și celelalte fete.
Era ciudat s-o spun cu voce tare. Să mă apropii chiar și vag de îngrijorarea de care credeam că scăpasem de atâta vreme. Sasha nu părea dezaprobatoare sau precaută. Pur și simplu, se uita la mine, urmărindu-mă cu atenție, de parcă îmi putea prelua cuvintele ca să le ofere un cămin.
