Acesta nu era din metal, ci dintr-un material alb, pe care era imprimat un miel care purta un steag și un blazon. N-avea cum să fie cuminecătura de la Sfânta Împărtășanie, nu-i așa? Fără îndoială că ar fi fost un sacrilegiu să
păstrezi azima într-o cutie de jucărie.
— Ce-i asta, Anna?
— Agnus dei-ul meu.
Mielul Domnului; atâta latină știa și Lib. Închise capacul casetei și râcâi discul cu unghia.
— Să nu-l rupi!
— Nu-l voi rupe.
Își dădu seama că nu era pâine, ci ceară. Așeză cutia în palma făcută căuș
a Annei.
VP - 38
— Fiecare obiect a fost binecuvântat de Sanctitatea Sa, o asigură copila, închizând mai bine capacul. Mielul Domnului ajută la oprirea potopurilor și la stingerea incendiilor.
Lib încercă să înțeleagă originea acestei legende. Ținând cont de cât de repede se topea ceara, cine-și putea imagina că e de vreun folos împotriva focului?
În cufăraș nu mai rămăsese nimic cu excepția câtorva cărți. Cercetă
titlurile: toate erau religioase. O carte de Rugăciuni pentru Uzul Mirenilor; Imitatoarea lui Cristos. Scoase un dreptunghi ornamentat de mărimea unei cărți de joc din cartea de psalmi cu coperte negre.
— Pune-o înapoi acolo unde era, spuse Anna agitată.
A, oare ar putea fi mâncare ascunsă în carte?
— O clipă.
Lib frunzări paginile. Nu găsi nimic altceva decât alte dreptunghiuri mici.
— Acelea sunt cartonașele mele sfinte. Fiecare dintre ele are un loc al lui.
Cel pe care-l ținea Lib în mână era o rugăciune tipărită, cu marginea tăiată
elegant, asemenea dantelei, iar de el era legată cu o panglică o altă mică
medalie. Pe spate, reprezentată în culori pastelate insuportabil de dulci, o femeie alinta o oaie. Sus scria Divine Bergère. Divinul ceva?
— Vezi, aceasta corespunde psalmului o sută optsprezece: Rătăcit-am ca o oaie pierdută, recită Anna, lovind ușor pagina fără să fie nevoită să verifice.
Seamănă mult cu Maria avea un mielușel se gândi Lib. Observă acum că
toate cărțile din cufăraș erau pline cu aceste dreptunghiuri.
— Cine ți-a dat cartonașele astea?
— Pe unele dintre ele le-am primit ca premiu la școală sau la misiune. Pe celelalte le-am primit cadou de la vizitatori.
— Unde este misiunea asta?
— Acum nu mai e. Fratele meu mi le-a lăsat pe unele dintre cele mai frumoase, spuse Anna, sărutând cartonașul cu oaia înainte de a-l vârî înapoi la locul lui și de a închide cartea.
Ce copil ciudat.
— Ai vreun sfânt preferat?
Anna clătină din cap.
— Fiecare dintre ei ne învață lucruri diferite. Unii s-au născut buni, însă
alții erau foarte răi, până când Dumnezeu le-a curățat inimile.
— A, da?
— El poate să aleagă pe oricine pentru a-l face sfânt, o asigură Anna.
Când ușa se deschise brusc, Lib sări în picioare.
Era Kitty – aducea ligheanul cu apă caldă.
VP - 39
— Îmi cer scuze că v-am făcut să așteptați. Abia ce i-am dus lui de-ale gurii, spuse femeia tânără, gâfâind.
