Lacrimile îi cădeau de pe maxilare; adevărul și minciuna erau într-atât de amestecate, încât nu mai putea să le deosebească.
— Am ieșit în fugă din bordei. Am auzit cum explodează în spatele meu cu un muget teribil și nu m-am oprit să mă uit, am fugit ca să-mi salvez viața.
Scena era atât de vie în mintea lui Lib, încât avu impresia că într-adevăr o trăise. Dar oare acești bărbați aveau s-o creadă?
Își acoperi fața și așteptă înfrigurată răspunsul.
Să sperăm că poliția nu-și va băga acum nasul printre grinzile înnegrite sau că nu va examina lemnăria patului sau a dulapului, sau că nu va scormoni în grămezile acelea de cenușă. Să sperăm că vor fi leneși și VP - 239
resemnați. Să-i lăsăm să tragă concluzia că acele mici oase carbonizate trebuie să se fi pierdut în mod iremediabil printre ruine.
Cel care vorbi fu Sir Otway.
— Domnișoară Wright, dacă n-ați fi fost atât de îngrozitor de neglijentă, am fi putut cel puțin să lămurim toată chestiunea, cel puțin.
Neglijență – oare asta era singura acuzație care i se aducea? Chestiunea însemnând moartea copilei?
— O examinare post-mortem ar fi putut să determine dacă intestinele conțineau urme de mâncare parțial digerată, adăugă baronetul. Nu-i așa, doctore?
Așadar, adevărata problemă era că nu dispuneau de o fetiță pe care s-o poată diseca pentru a satisface curiozitatea generală.
McBrearty nu făcu decât să dea din cap, ca și cum ar fi uitat să vorbească.
— Bineînțeles că fusese ceva mâncare, bâigui Ryan. Toată povestea cu miracolul nu era decât o prostie.
— Dimpotrivă, dacă în intestinele Annei nu s-ar fi găsit nimic, izbucni John Flynn, atunci reputația familiei O’Donnell ar fi fost curată. Doi buni creștini și-au pierdut ultimul copil – un mic martir! –, iar imbecila asta a distrus toate dovezile inocenței lor.
Lib continuă să-și țină capul plecat.
— Dar infirmierele nu poartă niciun fel de responsabilitate pentru moartea copilei.
Era vocea domnului Thaddeus, care se hotărâse în sfârșit să vorbească.
— Într-adevăr, așa este.
Doctorul McBrearty își recăpătase glasul.
— Ele nu erau decât niște persoane aflate în slujba acestei comisii, lucrând sub autoritatea mea, în calitate de medic al fetei.
Preotul și doctorul păreau să încerce să le absolve pe Lib și pe măicuță de vină, numindu-le niște vite de povară fără creier. Se abținu să vorbească, pentru că acum nu mai conta.
— Însă aceasta n-ar trebui să-și primească toți banii, din pricina incendiului, spuse învățătorul.
Lui Lib aproape că-i veni să țipe. Dacă acești bărbați i-ar oferi fie și unul dintre arginții lui Iuda, ea i l-ar arunca în față.
— Nu merit niciun ban, domnilor.
•
COMPANIA DE TELEGRAFIE
ENGLISH & IRISH MAGNETIC
A recepționat următorul mesaj
în a 23-a zi a lunii august 1859
VP - 240
De la: William Bryne
Pentru: Redactor, Irish Times
Ultimul articol vine poștă acceptat poziție secretar privat cu destinația Caucaz scuzați lipsa preavizului schimbare bună ca relaxare et caetera nu fără recunoștință W.B.
În cele ce urmează, puteți citi ultima înștiințare a acestui corespondent privind Irlandeza care ține post.
Sâmbăta trecută, la șapte minute după nouă seara, în timp ce literalmente întreaga populație romano-catolică a sătucului ei se înghesuia în mica biserică albă cu scopul de a se ruga pentru ea, Anna O’Donnell și-a dat ultima suflare – se presupune că din cauza înfometării. Cauza fiziologică exactă nu poate fi determinată post-mortem din cauza îngrozitoarei încheieri a acestei povești, pe care acest corespondent a aflat-o de la una dintre persoanele care au participat la ultima întâlnire a comisiei.
Infirmiera care o îngrijea pe copilă era în mod firesc tulburată
de moartea subită a acesteia și a recurs la măsuri extraordinare pentru a o trezi la viață, în cursul cărora a mișcat accidental lampa din loc. Nemilosul instrument, împrumutat de la un vecin, fusese modificat să funcționeze nu cu ulei de balenă, ci cu un produs mai ieftin, cunoscut drept lichid de ardere sau terebentină. (Acest amestec – alcool amestecat cu terebentină
într-o proporție de patru la unu, la care se adaugă un pic de eter
– e cunoscut ca fiind foarte inflamabil, iar în Statele Unite a fost raportat ca fiind cauza mai multor decese decât cele survenite în accidentele provocate de vapoarele cu aburi și de trenuri la un loc.)
Odată ce lampa s-a făcut țăndări pe podea, flăcările au cuprins așternuturile și cadavrul copilei și, cu toate că infirmiera a făcut curajoase încercări de a le stinge – rănindu-se grav în acest proces –, totul a fost zadarnic. Toată canistra cu lichid de ardere a sărit în aer în urma unei explozii, iar infirmiera a fost nevoită
