EMMA DONOGHUE
MINUNEA
Original: The Wonder (2016)
Traducere din limba engleză de:
ANDREI DÓSA
2020
VP - 2
UNU
Îngrijirea
a îngriji:
să alăptezi un prunc
să crești un copil
să te îngrijești de cei bolnavi
Călătoria n-a fost mai rea decât s-a așteptat. Un tren de la Londra la Liverpool; cursa de noapte cu pachebotul cu aburi până la Dublin; un tren lent de duminică înspre vest, până într-un orășel numit Athlone.
O aștepta un birjar.
— Domnișoară Wright?
Lib cunoscuse mulți soldați irlandezi. Dar asta se întâmplase în urmă cu mai mulți ani, așa că acum își ciulea urechea să înțeleagă cuvintele birjarului.
Bărbatul i-a cărat cufărul până la ceea ce el numea brișcă. Un termen irlandez impropriu; cotiga aceea simplă n-avea nimic în comun cu o brișcă.
Lib se instală pe singura banchetă aflată în mijloc, iar ghetele ei ajunseră mai aproape de roata din dreapta decât și-ar fi dorit. Își deschise umbrela cu cadru de metal ca să se adăpostească de burniță. Cel puțin aici era mai plăcut decât în aerul închis al trenului.
De cealaltă parte a banchetei, atât de cocârjat încât spatele lui aproape că-l atingea pe-al ei, birjarul șfichiui din bici.
— Dă-i drumul!
Poneiul mițos se urni din loc.
Cei câțiva oameni de pe drumul de macadam ce ducea spre Athlone păreau palizi, lucru pe care Lib îl atribui execrabilei diete formate din cartofi și aproape nimic altceva. Poate că așa se explicau și dinții lipsă ai birjarului.
Acesta a zis ceva legat de o inimă.
— Poftim?
— Inima ținutului, doamnă.
Lib așteptă, proptindu-se ca să amortizeze hurducăielile cotigii.
El arătă în jos.
— Aici suntem chiar în mijlocul țării.
VP - 3
Câmpuri plate întrerupte de fâșii întunecate de pădure. Straturi de turbă
brun-roșcată; nu se zice că în mlaștini sălășluiește boala? Din loc în loc, ruina cenușie a câte unei case țărănești acoperite aproape în totalitate de vegetație. Nimic din toate astea nu i se păru lui Lib ca fiind pitoresc. În mod clar, regiunea centrală a Irlandei era o depresiune în care băltea apa, ca cercul mic dintr-o farfurioară.
Brișca părăsi drumul, intrând pe un drumeag mai îngust de pietriș.
Răpăitul de pe pânza umbrelei deveni un zgomot continuu. Cocioabe fără
ferestre; Lib își imagină în fiecare dintre ele câte o familie laolaltă cu animalele din gospodărie, strângându-se unii în alții ca să se ferească de ploaie.
Când și când, un drum îngust ducea către un talmeș-balmeș de acoperișuri care probabil că formau un sat. Dar evident că niciodată acel sat anume. Lib ar fi trebuit să-l întrebe pe birjar cât estima că va dura călătoria.
