Când o aduceați acasă pe doamna Malone?
Johnny ceru un pahar cu apă, iar aprodul îi puse apă în pahar și i-l întinse.
Luă o gură de apă, se șterse la gură, după care își șterse fruntea.
— Soția mea… soția mea nu era acasă.
— Iar inculpata încă locuia cu soțul ei la vremea respectivă?
— Da. La început.
Ruth auzi un val de șoapte în spatele ei. Se făcu roșie la față. Simți durerea din palmele ei, acolo unde își înfipsese unghiile.
Dintr-odată își dădu seama că Frank era și el în sala de judecată. Nu ar fi trebuit să audă toate acestea.
Hirsch îl întrebă pe Johnny despre tot ce se întâmplase în săptămânile de dinainte de dispariția copiilor.
— Într-o noapte, cu vreo două luni înainte, ne-am dus la un restaurant de pe Main Street și Jewel. Era supărată. Foarte supărată.
— Era nervoasă?
— Da. Foarte nervoasă. Frank voia să obțină custodia copiilor. Tot spunea că nu avea de gând să-l lase să-i ia. Mi-a spus că n-o să lase pe nimeni să o despartă de copiii ei.
Johnny mai luă o gură de apă.
— Ce altceva v-a mai spus inculpata, domnule Salcito?
— Păi… mi-a zis că…
VP - 203
— Vă rog să vorbiți puțin mai tare. Pentru domnii jurați.
— Scuze. Ea – Ruth – mi-a spus că nu vrea ca Frank să îi ia copiii. După
care mi-a zis că ar prefera să-i vadă morți decât cu Frank.
Ruth tresări, făcu ochii mari. Dădu din cap, cu putere.
— Nu, șopti ea. Nu asta voiam să… Nu.
Scott o bătu pe mână și îi șopti:
— Stai liniștită. Stai liniștită. O să fie bine.
Doar că Hirsch nu terminase.
— Să trecem la noaptea în care copiii au fost dați dispăruți. Ați vorbit în noaptea aceea cu inculpata, nu-i așa?
— Da.
— Ați declarat că ați sunat-o pe la miezul nopții. Că ați rugat-o să vină la barul în care vă aflați dumneavoastră.
— Așa este.
— E singura dată când ați sunat-o în noaptea respectivă?
— Nu. Am mai sunat-o o dată două ore mai târziu.
— Pe la ce oră?
— Păi… pe la două dimineața.
— Și ce i-ați spus atunci?
— Nimic. Nu am vorbit cu ea. Am sunat-o, dar nu mi-a răspuns.
— Ați sunat-o la două dimineața, zise Hirsch întorcându-se cu fața spre jurați, și n-a mai răspuns.
Ruth scrise disperată pe carnețel. Am scos câinele la plimbare, am adormit. E scris în declarație! Scott dădu din cap, o bătu din nou pe braț.
Hirsch continuă.
— Hai să vorbim acum despre noaptea de 14 aprilie 1966. Unde ați fost în noaptea aceea, domnule Salcito?
Johnny își coborî privirea.
— Am fost la King’s Motel. De pe Van Wyck Expressway.
